Geneza

Cuvântul "Geneza" înseamnă "Începuturi". Toate lucrurile pot fi urmărite înapoi la cartea Geneza. La origine a lumii a trebuit o religie comun cu (monoteist). Politeism a început în Geneza 11, cu construirea Babilon.

Sursa - Babilon.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Epoca Bisericii Pergam.

Babel este numele original pentru Babilon. Acesta înseamnă confuzie. El a fost de fapt început de Cuş, fiul lui Ham, dar a fost adus la o împărăţie de putere şi grandoare sub fiul său, Nimrod, viteazul vânător. Nimrod, conform cu relatarea din Genesa unsprezece şi deasemeni conform cu istoria păgână şi-a propus să realizeze trei lucruri. El a vrut să zidească o naţiune puternică, ceea ce el a făcut. El a vrut să propage propria lui religie, ceea ce el a făcut. El a vrut să-şi facă un nume, pe care el deasemeni l-a realizat. Realizările lui erau aşa de monumentale încât împărăţia Babilonului a fost numită capul de aur printre toate guvernele lumii. Că religia lui a dobândit proeminenţă este dovedit prin faptul că Scriptura o identifică complect cu Satan în Isa. Cap. 14 şi în Apoc. Cap. 17-18. Şi prin istorie noi putem dovedi că aceasta a invadat toată lumea şi este baza pentru fiecare sistem de idolatrie şi tema mitologiei, deşi numele dumnezeilor diferă în diferitele secţiuni ale ţării conform cu limba poporului. Că el a făcut un nume pentru el însuşi şi a urmaşilor lui merge fără a zice, căci atât timp cât această epocă prezentă merge înainte (până când Isus se descoperă pe Sine la fraţii Lui) el va fi venerat şi onorat, deşi sub un nume diferit de Nimrod şi într-un templu uşor diferit de la acela în care el a fost adorat original.

De moment ce Biblia nu are de a face în istoriile altor naţiuni în detaliu, va fi necesar să cercetăm evidenţele păgâne antice să aflăm răspunsul nostru cum că Pergam a devenit scaunul religiei Satanice a Babilonului. Sursele majore de informaţie vor fi în evidenţele culturii Egiptene şi Greceşti. Motivul pentru aceasta este că Egiptul a primit ştiinţa şi matematicile ei de la Caldeeni şi în schimb Grecia le-a primit de la Egipt. Acum de moment ce preoţii erau răspunzători să predea aceste ştiinţe şi de moment ce aceste ştiinţe erau folosite ca o parte a religiei, noi cunoaştem deja cheia cum că religia Babiloniană şi-a dobândit tăria ei în aceste două ţări. Aceasta este de asemenea adevărat că oricând o naţiune a fost capabilă să biruiască o altă naţiune, la timpul cuvenit religia supunătorului a devenit religia celui supus. Aceasta este bine cunoscut că Grecii au avut întocmai aceleaşi semne ale Zodiacului ca şi Babilonienii; şi s-a găsit în evidenţele antice Egiptene că Egiptenii au dat Grecilor cunoştinţa lor despre politeism. Astfel tainele Babilonului s-au răspândit de la naţiune la naţiune până când aceasta a apărut în Roma, în China, India şi chiar şi în America de Nord şi Sud noi găsim tocmai aceeaşi închinare de bază.

Istoriile antice sunt de acord cu Biblia că această religie Babiloniană în modul cel mai cert nu era religia originală a popoarelor timpurii ale pământului. Aceasta era prima să devieze de la credinţa originală; dar ea nu era în sine cea originală. Istorici astfel ca Wilkinson şi Mallett au dovedit conclusiv din documentele antice că la un timp toate popoarele de pe pământ au crezut în UN DUMNEZEU, suprem, etern, invizibil, Care prin Cuvântul gurii Lui a vorbit toate lucrurile în existenţă şi că în caracterul Lui El era iubitor şi bun şi drept. Dar cum Satan va corupe întotdeauna orice poate el, noi îl găsim stricând minţile şi inimile oamenilor astfel că ei resping adevărul. Aşa cum el întotdeauna a încercat să primească veneraţie de parcă el era Dumnezeu şi nu slujitor şi creaţia lui Dumnezeu, el a atras închinarea la o parte de la Dumnezeu până la sfârşit ca el să o poată atrage pentru sine şi astfel să fie exaltat. El cu certitudine a dobândit dorinţa lui să răspândească religia lui pe cuprinsul întregii lumi. Aceasta este autentificat de către Dumnezeu în Cartea despre Romani, “Când ei au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au glorificat ca Dumnezeu, până când ei au devenit zadarnici în imaginaţiile lor şi prin întunecimea inimii au acceptat o religie stricată până la punctul că ei s-au închinat creaturilor şi nu Creatorului.”

Amintiţi-vă, că Satan era o creatură a lui Dumnezeu (Fiul Zorilor). Astfel noi aflăm că unde adevărul a fost odată răspândit printre oameni şi toţi au ţinut la acel singur adevăr, acolo a venit mai târziu o zi când un grup vast s-a întors de la Dumnezeu şi au răspândit o formă diabolică de închinare în jurul lumii. Istoria o arată că acei din seminţia lui Sem care au stat cu adevărul neschimbat erau în opoziţie puternică cu acei a lui Ham care sau îndepărtat de la adevăr către minciuna diavolului. Acolo nu este timp să te angajezi într-o discuţie ca aceasta; aceasta este doar introdusă ca voi să puteţi vedea că au existat două religii şi numai două şi cea rea a devenit în toată lumea.

Monoteismul s-a transformat în politeism în Babilon. Minciuna diavolului şi misterele diavolului s-au ridicat împotriva adevărului lui Dumnezeu şi a tainelor lui Dumnezeu în cetatea aceea. Satan într-adevăr a devenit dumnezeul acestei lumi şi a pretins închinare de la aceia pe care el i-a înşelat, făcându-i să creadă că el era într-adevăr Domnul. Religia politeistă a vrăjmaşului a început cu învăţătura trinitariană. Aceasta era departe acolo în urmă în antichitate că ideea “unui Dumnezeu în trei persoane” a venit în existenţă. Cât de ciudat că teologii noştri moderni nu au remarcat aceasta; dar evident că tot aşa de păcăliţi de către Satan aşa cum erau înaintaşii lor, ei încă cred în trei persoane în Dumnezeire. Să ni se arate doar într-un loc în Scriptură unde există vreo autoritate pentru acea învăţătură. Nu este aceasta ciudat că în timp ce descendenţii lui Ham au mers pe calea lor în închinarea Satanică care a implicat o concepţie de bază despre trei dumnezei că nu există nici o urmă a descendenţilor lui Sem să creadă un astfel de lucru sau să aibe vreo închinare ceremonială care să implice măcar un model al acesteia? Nu este aceasta ciudat că Evreii au crezut, “Ascultă, O Israel, Domnul Dumnezeul tău este UN Dumnezeu”, dacă existau trei persoane în Dumnezeire? Abraham, descendentul lui Sem, în Gen. 18 a văzut numai UN Dumnezeu cu doi îngeri.

Acum cum a fost această trinitate exprimată? Aceasta a fost exprimată printr-un triunghi echilateral întocmai cum este exprimată ea în Roma astăzi. Ciudat, că Evreii nu aveau o astfel de concepţie. Acum cine are dreptate? Sunt aceştia Evreii sau Babilonienii? În Asia ideea politeistă despre trei dumnezei într-unul a ieşit într-un chip cu trei capete pe un trup. El este exprimat ca trei inteligenţe. În India, ei l-au găsit în inimile lor ca să-l exprime ca un dumnezeu în trei forme. Acum aceea este într-adevăr o teologie bună de zi modernă. În Japonia există un mare Buddha cu trei capete ca acela pe care noi l-am descris mai înainte.

Dar cel mai revelator dintre toţi este acela care pune înainte concepţia trinitariană despre Dumnezeu într-o formă triună de: 1. Capul unui om bătrân simbolizând pe Dumnezeu Tatăl, 2. Un cerc care în taine a semnificat “Sămânţa” care în schimb înseamnă Fiul. 3. Aripile şi coada unei păsări (porumbel). Aici era doctrina de Tată, Fiu şi Duh Sfânt, trei persoane în Dumnezeire, o trinitate veritabilă. Voi puteţi vedea acelaşi lucru în Roma. Acum lăsaţi-mă să întreb încă odată, nu este asta ciudat că diavolul şi închinătorii lui de fapt au avut mai mult adevăr descoperit decât părintele credinţei, (Abraham) şi descendenţii lui? Nu este ciudat că închinătorii lui Satan, ştiau mai mult despre Dumnezeu decât copiii lui Dumnezeu? Acum asta este ceea ce teologii moderni încearcă să ne spună când ei vorbesc despre o trinitate. Doar ţineţi minte acest singur lucru de acum înainte: aceste mărturii sunt fapte şi acesta este un fapt. Satan este un mincinos şi tatăl minciunilor şi oricând vine el cu vreo lumină aceasta totuşi este o minciună. El este un ucigaş. Şi doctrina lui despre trinitate a distrus mulţimile şi va distruge până vine Isus.

Conform cu istoria aceasta nu a durat mult ca să se facă o schimbare în această concepţie despre un Tată şi un Fiu şi Duhul Sfânt. Satan i-a luat pas cu pas departe de la adevăr. Concepţia emanată despre Divinitate era acum: 1. Tatăl etern, 2. Duhul lui Dumnezeu încarnat într-o mamă UMANĂ. (Vă face asta să gândiţi?) 3. Un Fiu Divin, rodul acelei încarnări, (Sămânţa femeii).

Dar diavolul nu este mulţumit. El nu a dobândit închinarea la el însuşi încă, doar pe o cale indirectă. Astfel el îndepărtează pe oameni de la adevăr încă şi mai departe. Prin tainele lui el le descoperă oamenilor că de moment ce marele Dumnezeu tată invizibil nu se preocupă de afacerile oamenilor, ci rămâne tăcut în relaţia cu ei, atunci aceasta urmează că lui i se poate bine să i se închine în tăcere. De fapt aceasta înseamnă să îl ignori atât de mult cât este posibil, dacă nu de tot. Această doctrină deasemeni s-a împrăştiat în jurul lumii şi chiar astăzi în India voi puteţi vedea că templele către marele creator, dumnezeul tăcut şi izbitor de puţini la număr.

De moment ce nu era necesar să te închini la tatăl-creator, aceasta era doar natural ca închinarea să se întoarcă la “Mamă şi Copil” ca obiecte de adoraţie. În Egipt exista aceeaşi combinaţie de mamă şi fiu numiţi Isis şi Osiris. În India aceasta era Isi şi Iswara. (Observaţi chiar asemănarea numelor.) În Asia aceasta era Cybele şi Deoius. În Roma şi în Grecia aceasta a urmat cursul. Şi în China. Păi, imaginaţi-vă surpriza unor misionari Romano Catolici aşa cum ei au intrat în China şi au găsit acolo o Madonă şi Copil cu raze de lumină emanând de la capul bebeluşului. Chipul putea bine să fie schimbat cu unul în Vatican cu excepţia diferenţei anumitor trăsături ale feţei.

Aceasta acum ne revine nouă să descoperim mama şi copilul original. Originala mamăzeiţă din Babilon era Semiramis care era numită Rhea în ţările răsăritene. În braţele ei ea ţinea un fiu, care deşi era un bebeluş, era descris ca înalt, puternic, chipeş şi în special captivant pentru femei. În Ezec. 8:14 el era numit Tammuz. Printre scriitorii clasici el era numit Bacchus. Pentru Babilonieni el era Ninus. Ce contează pentru faptul că el era reprezentat ca un bebeluş în braţe şi totuşi descris ca un om mare şi puternic este că el este cunoscut ca “Fiul-Soţ”. Unul din titlurile lui era “Soţul Mamei” şi în India unde cei doi sunt cunoscuţi ca Iswara şi Isi, el (soţul) este reprezentat ca bebeluşul la pieptul propriei lui soţii.

Citiţi contul integral în... Epoca Bisericii Pergam.

Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt.

El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: ,,Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului.``

El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.

Geneza 10:8-10