Sete.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Sete.

Acum cuvântul din care vreau să vorbesc în seara aceasta, un cuvânt din Biblie, şi acela se află în versetul al doilea, „sete”, cuvântul: Sete. M-am uitat în dicţionar unde am urmărit acest cuvânt. M-am gândit la o predică odată, am predicat despre „Însetând după Viaţă”. Şi acela l-am luat de asemenea din Psalmi, când David a zis, „Poruncile Tale”, cred eu „sunt mult mai de preţ pentru mine decât viaţa”. Apoi am uitat şi am gândit la acel cuvânt „sete”, astfel am uitat în dicţionar, să văd ce înseamnă. Şi iată ce spune Webster, „Aceea este o dorinţă dureroasă”, una dureroasă când vrei ceva foarte mult încât devine dureros pentru voi. Acum, aceea este... nu este un lucru nenatural, să însetezi. Setea este un lucru natural. Este simplu ceva ce ne-a dat Dumnezeu, ce putem noi, să ne dea o dorinţă după ceva. Ceva are Dumnezeu, de asemenea, v-a dat un turn de control, ceva ce stă în interiorul vostru, care controlează aceste dorinţe diferite. Şi această sete, acest turn de control care este pus în inima omului, este ceva ce i-a dat Dumnezeu să-l avertizeze în dorinţele care sunt necesare pentru el.

Acum există două feluri diferite de sete. Există o sete, fizică. Şi există o sete, de asemenea, spirituală. Mi-ar place să citesc aceasta, ceea ce a zis David, din nou. Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu:...
Nu ceva istoric, sau ceva ce s-a întâmplat cu ani în urmă, sau ceva poveste ce a spus-o cineva; ci „după Dumnezeul cel viu”, un Dumnezeu care este veşnic prezent. Şi sufletul lui înseta după acel Dumnezeu, nu după ceva istoric.

Acum noi aflăm, Dumnezeu vă dă turnul de control, să vă dea lucrurile de care aveţi nevoie. Acum, turnul de control din voi vă dirijează. Şi această sete intră în această ci-... turnul, turnul de control, şi vă spune lucrul de care aveţi nevoie, spiritual vorbind. Turnul de control în trup, şi în suflet, la fel. Există un turn de control în trup, care vă spune ceea ce aveţi nevoie în trupul vostru, şi aceea vă este adusă prin sete. De asemenea, există un turn de control în sufletul vostru, care vă spune lucrurile spirituale de care aveţi nevoie, ceva în duhul vostru, şi, şi voi prin aceasta puteţi spune ce fel de viaţă vă controlează.
Când voi puteţi vedea care sunt dorinţele voastre, atunci puteţi spune, prin aceea, ce fel de ceva este în voi, acela este cel ce creează această dorinţă ce o aveţi. Vedeţi, există un anumit lucru după care însetaţi, şi acela... şi el vă spune în sufletul vostru ce este această dorinţă, prin natura setei ce o aveţi. Sper că puteţi să înţelegeţi aceea.

Există un turn de control al sufletului, şi unul pentru trup, şi fiecare turn este un avertizor pentru nevoile celuilalt. Fiecare cere lipsa necesară, şi o trimite printr-o undă de avertizare. Spre exemplu, carnea însetează să satisfacă dorinţele din trup, şi dorinţele din duh pentru lucrurile ce sunt în suflet, dorinţele sunt, şi de multe ori acest război este unul împotriva celuilalt. Noi aflăm acolo, că este un mare necaz astăzi, că prea mulţi oameni încearcă să trăiască între cele două dorinţe. Că, una din ele doreşte lucrurile de pe pământ, cealaltă doreşte lucrurile din Cer.

Aşa cum a zis Pavel, o descrie în Romani 7:29: „Când vreau să fac binele, atunci răul se apropie”. Când încercaţi, aţi avut cândva acea experienţă, creştini? Că atunci când încercaţi să faceţi ceva ce este vrednic, mergeţi şi faceţi un efort să faceţi ceva ce este bun, atunci aflaţi că există un diavol, de fiecare parte, doar să vă supere, orice lucru care aţi... Şi acela-i un lucru bun, acela. Vreau să spun aceasta, ca creştinii să o ştie. Că, atunci când începeţi să faceţi ceva, şi există ceva ce încearcă întotdeauna să vă deranjeze să nu o faceţi, faceţi-o oricum. Acela-i diavolul acolo, care încearcă să vă ţină de la a face ceea ce este corect.

Acum, de multe ori, întâlnesc oameni care sunt predispuşi a fi cam nervoşi. Când află că încearcă să facă ceva şi orice lucru doar se blochează de ambele părţi, ei spun: „Poate nu este voia Domnului”. Vedeţi? Acum nu lăsaţi ca diavolul să vă mintă în acel fel. Primul lucru, este să aflaţi dacă este voia lui Dumnezeu sau nu. Şi apoi când vreţi să ştiţi dacă este voia lui Dumnezeu, priviţi în Biblie. Acolo este lucrul care vă stabileşte corect, este Cuvântul lui Dumnezeu, şi apoi vedeţi că este Cuvântul lui Dumnezeu pentru voi, să o faceţi.

Ca, spre exemplu, căutând după botezul Duhului Sfânt. De multe ori, am ajuns între oameni, ziceau: „Ei bine, am căutat Duhul Sfânt, şi doar nu l-am putut primi. Nu cred că este pentru mine. De fiecare dată când vin jos, mă îmbolnăvesc. Şi mă duc să mă rog, dacă postesc, mă îmbolnăvesc. Şi dacă încerc să stau toată noaptea sau să stau sus, mi-e tare somn. Eu nu mă pot ridica pe picioare”. Amintiţi-vă, acela-i diavolul. Deoarece, Dumnezeu intenţionează ca voi să aveţi Duhul Sfânt. Acela-i pentru oricine vrea.

De multe ori aflaţi, când se face rugăciune pentru voi, într-o adunare, pentru vindecare Divină, ziua următoare aflaţi, fără îndoială, că diavolul va face de două ori mai rău cum era în ziua anterioară. Vedeţi? Amintiţi-vă, acela-i doar Satan încercând să vă tragă afară din binecuvântarea pe care Dumnezeu o are pentru voi. Vedeţi? Să nu-l ascultaţi pe insul acela. Vedeţi? Întotdeauna presaţi chiar înainte.

-----
Acum vom lua ceva natural. Setea este prima. Să luăm, spre exemplu, însetarea după apă. Aşa cum David a zis aici, însetare după „apă”. Însetarea după apă, trupul are nevoie de apă. Şi dacă nu săturaţi setea aceea, veţi pieri. Vă veţi deshidrata, şi nu veţi trăi. Dacă nu puteţi primi apa pentru setea aceea, să potoliţi setea trupului natural curând veţi pieri. Voi nu veţi trăi mult. Puteţi trăi mai mult fără hrană decât fără apă. Deoarece, puteţi posti patruzeci de zile (Isus a postit), presupun eu, fără hrană, dar nu puteţi posti aşa de mult fără apă. Doar în mod simplu vă veţi usca şi veţi muri. Voi trebuie să aveţi apă. Şi setea vine la voi, păi, este să vă arate că trupul este în nevoie de ceva, să vă păstreze viu. Trupul trebuie să aibă apă pentru a rămâne viu. Aveţi vreo optzeci şi ceva la sută de apă şi petrol, oricum, şi voi trebuie să luaţi aceste surse înăuntru, să vă păstreze viu. Aşa cum am zis, dacă o neglijaţi veţi pieri.

Setea este şi o alarmă. Ea este un ceas deşteptător, care însetează. Sufletul are un ceas deşteptător stabilit, un zumzet mic în interiorul vostru care vă spune că moartea sa ascuns pe aproape. Acela, dacă nu luaţi apă foarte repede, veţi muri. Şi acela sună tot mai tare, până când în final se opreşte şi muriţi, deoarece acela este un ceas deşteptător.

-----
Acum există o lecţie mare acolo, vedeţi, şi David zicea aici: „Cum tânjeşte cerbul după izvorul de apă, sufletul meu tânjeşte după Tine, Dumnezeule”.
Acum acel cerb ştie că este terminat, dacă nu găseşte apă. El doar nu poate trăi. Eu i-am urmărit de multe ori după ce au fost răniţi. Când găseşte un izvor de apă, el va intra prin el şi va bea, se va urca pe deal; va veni din nou jos, va trece va bea apă şi se va urca sus. Niciodată nu-l veţi prinde, atât timp cât merge la acel izvor. Dar din moment ce părăseşte cursul lui, dacă nu poate afla alt pârâu de apă pe undeva, îl veţi prinde imediat. Şi acum cerbul o ştie, astfel el va sta chiar cu apa, unde poate ajunge la aceea foarte repede. Acum vă puteţi imagina un cerb cu nasul pe sus, fiind prins pe undeva unde nu este apă?

Şi el zice: „Cum însetează sau tânjeşte (aceea este o sete) cerbul după pârâul de apă, sufletul meu însetează după Tine, Dumnezeule. Dacă nu Te pot afla, Doamne, voi pieri. Eu nu mai pot merge dacă nu Te aflu!” Şi când un bărbat sau o femeie, băiat sau fată, primeşte acea sete după Dumnezeu, el va afla ceva. Vedeţi? Dar când venim la aceea, aceea cam de jumătate: „Ei bine, voi îngenunchea şi vom vedea ce va face Domnul”. Vedeţi, voi încă nu însetaţi într-adevăr. Trebuie să fie o sete între moarte şi viaţă, şi apoi ceva se întâmplă.

Cerbul, la fel aici el este... Noi aflăm că are un alt simţ, miros, care stabileşte o alarmă în el, când duşmanul său este aproape. El posedă, această creatură mică, un simţ să-l protejeze. Şi el are o alarmă mică în el, ceva mic, care îi gâdilă nasul când se apropie duşmanul. Voi puteţi intra în vântul duşmanului, şi el ştie că voi sunteţi acolo, şi el s-a dus. Uneori la o jumătate de milă depărtare, vă poate mirosi şi pleacă, sau lupul, sau vreun pericol. Este în stare să îl simtă deoarece este făcut în acel fel. El este un cerb, prin natură. Şi acel simţ în el este doar unul pe care Dumnezeu i l-a dat să îl simtă, prin care să trăiască.

Şi m-am gândit, comparând cerbul cu un om care însetează după Dumnezeu, înainte ca duşmanul să ajungă acolo. Există ceva referitor la un copil al lui Dumnezeu, că din moment ce sunteţi născuţi în Duhul lui Dumnezeu, primiţi botezul Duhului Sfânt, există ceva referitor la persoana care poate simţi duşmanul. Puteţi lua un om când ia Scriptura, şi citind Scriptura şi încearcă să injecteze ceva în acea Scriptură, care este contrară cu Scriptura, un om care este umplut cu Duhul Sfânt poate simţi aceea, foarte repede. Există ceva afară din cale. Când ajunge într-un loc, şi acela-i un anumit simţ acolo, care este destinat să vă protejeze viaţa. Voi, voi nu ar trebui, niciodată nu ar trebui să mergeţi după altceva numai dacă este exact cu Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să staţi chiar cu acel Cuvânt. Şi, acum, suntem asiguraţi cu acel simţ atât timp cât suntem în Duhul Sfânt.

-----
Există o altă natură, naturală, doar o sete naturală, în acea sete a sufletului. Voi puteţi spune: „Frate Branham, este acea sete a sufletului, este naturală?” Da, aceea este natural pentru un suflet să înseteze. Şi aceea este, că Dumnezeu v-a făcut în acest fel, ca voi să însetaţi după El. El vrea să însetaţi după El. Acum, Dumnezeu v-a făcut în acel fel. El nu era obligat să vă facă în acel fel, dar El a făcut-o. Şi dacă nu vă făcea în acel fel, ca să însetaţi, ar fi o scuză la Bara de Judecată, zicând: „Eu niciodată nu am însetat după Dumnezeu”. Dar, nu există scuză, ce aveţi. Voi o veţi face cumva; poate o veţi pune pe soţia voastră, poate o veţi pune pe maşina voastră, poate o veţi face pe altceva, poate mergeţi la biserică, încercând să o satisfaceţi. Şi eu nu am nimic împotriva a merge la biserică, dar nu aceea este satisfacţia, Aceea este să-l găsiţi pe Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, Dumnezeul Cerului, în sufletul vostru, aceea satisface acea dorinţă şi însetare pe care o ai.

Acum pentru că, El v-a făcut să însetaţi după El, pentru părtăşia Lui. Acum, există o sete veritabilă după părtăşie. Acum ne place să ne întâlnim unii cu alţii. Facem aceea în seara aceasta. Ne întâlnim aici împreună în seara aceasta deoarece ne place părtăşia, unul cu altul. De ce o facem? Deoarece există ceva în noi care vrea să ne întâlnim unii cu alţii. Aceea este doar naturală. Şi acum ne întâlnim pe un teren comun aici, care este, deoarece toţi însetăm după Dumnezeu. Vedeţi? Şi apoi ne întâlnim aici pe aceste terenuri obişnuite comune aici pentru părtăşie. În biserică în seara aceasta, aici, pot fi multe vederi denominaţionale diferite, şi altele; dar când venim la setea aceea, ne putem întâlni pe un teren comun, un teren: toţi însetăm. Unii poate cred în stropire, celălalt în botez, şi altul în turnare, sau altceva; dar când venim la setea după Dumnezeu, noi venim la un teren mutual. Şi Dumnezeu ne-a făcut ca noi să o facem, să însetăm după El şi după părtăşia Lui.

Citiţi contul integral în... Sete.

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Psalmi 42:1-2