Sămânţa lui Avraam.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Yehova-Iire #1.

Geneza 22:14,
Şi Avraam a pus numele locului aceluia Yehova-Iire, după cum se zice până în ziua aceasta: „La muntele Domnului se va purta de grijă”.

Să ne întoarcem acum la Geneza 12. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam prin har. Nu pentru că el era o persoană diferită; el era doar Avraam, doar un om obişnuit. Nu pentru că el era un preot sau un demnitar; el era doar un fermier. El a coborât din oraşul turnului Babilonului, cu tatăl lui, şi ei s-au dus în Caldeea, Ur din Caldeea. Şi, acolo, era un fermier, prin ceea ce creştea îşi avea hrana. El s-a căsătorit cu sora lui pe jumătate, Sarai. Şi ei nu aveau copii, şi Avraam era de şaptezeci şi cinci de ani când Dumnezeu l-a chemat, şi Sarai era de şaizeci şi cinci de ani.

Şi Dumnezeu i-a spus lui Avraam când l-a chemat, El a zis, “Te voi face un tată al neamurilor,” şi îţi voi da un copil prin Sarai. Acum el era steril. Şi ea era, ei bine, de şaizeci şi cinci, ea era cu zece sau cincisprezece ani trecută de menopauză. El a trăit cu ea de când ea era de vreo şaisprezece, optsprezece ani, cu sora lui pe jumătate. Şi, ei, el i-a fost un soţ în toţi anii aceştia până când a fost de şaptezeci şi cinci, şi ea era de şaizeci şi cinci, şi apoi Dumnezeu a venit şi a zis, “Îţi voi da un copil, prin ea.” Şi el nu sa clătinat la promisiunea lui Dumnezeu, ci a crezut-o!

Vă puteţi imagina un om bătrân, de şaptezeci şi cinci de ani, şi o femeie, de şaizeci şi cinci, mergând în jos, tremurând, la un doctor zicând, “Doctore, aş vrea să pregăteşti spitalul acum. Te putem chema în orice noapte, fiindcă, ştii, vom avea un copil”? Doctorul ar fi zis, “Da, da, domnule tu eşti... Ah, ah !” Imediat ce au putut da telefon, au zis, “Mai bine duceţi-vă după el, este ceva rău.”

Şi oricine care îl ia pe Dumnezeu pe promisiune este considerat de lume, “nebun.” Pavel a zis, “În felul care se cheamă 'erezie,' în acel fel mă închin Dumnezeului părinţilor noştri” Erezia este “nebunie,” noi ştim. Este prostie pentru mintea carnală. Credinţa este nebunie pentru oricine în afară de Dumnezeu şi cel ce are credinţa. Este corect.

Dar Dumnezeu i-a promis lui Avraam, şi Avraam l-a crezut. El nu a zis, “Dumnezeule, cum va fi aceea?” El a zis, “Bine, Dumnezeule, eu o cred.” Îl pot vedea mergând acasă, zicând, “Sarai, să mergem jos să ne cumpărăm câţiva metri de material, şi să luăm ceva cleme şi ceva botoşei. Vom avea un copil.” Oh!

----
Sămânţa lui Avraam astăzi, păi, ceea ce numim Sămânţa lui Avraam, este mai slabă decât o supă făcută din umbra unui pui care era pe moarte. Da, domnule. Dumnezeu vrea Creştini fermi care iau Cuvântul lui Dumnezeu, trăind sau murind. Este acelaşi lucru. Amin. “Dumnezeu a zis astfel!” Aceea este Sămânţa lui Avraam, născută din Duhul şi din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceea rămâne.

“Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece niciodată.” Aceea este. Ceea ce a promis Dumnezeu, Dumnezeu este în stare să o facă. Dumnezeu nu va greşi. El nu poate greşi. Există un lucru pe care Dumnezeu nu-l poate face, şi aceea este să greşească. El nu poate greşi, acela-i lucrul ce nu-l poate face. Dar El nu poate greşi. Când Dumnezeu a promis-o, acela-i Adevărul. Acela-i acolo pentru totdeauna. Acela s-a stabilit pentru totdeauna. Când Dumnezeu vorbeşte un Cuvânt, acela s-a stabilit deja.

-----
Mă simt religios când mă gândesc la Avraam, ştiind că noi putem fi Sămânţa lui, Sămânţa lui Avraam cu toate aceste promisiuni. Nu numai să-l facă sigur, Dumnezeu şia întins mâna, a jurat pe Sine Însuşi, că o va face. Jurământul este, întotdeuna, legământul este confirmat printr-un jurământ, şi Dumnezeu a jurat pe Sine Însuşi fiindcă nu există cineva mai mare pe care să jure. El a jurat pe Sine, că o va face.

Acum ceea ce lumea... Ce se întâmplă cu noi? O astfel de promisiune ca aceea! O credinţă zidită în jurul a ceva ca aceea, o credinţă zidită! Un Cuvânt care a promis aceste lucruri în ultimele zile, şi acolo le vedem întâmplându-se chiar înaintea noastră şi încă ne îndoim. Sămânţa lui Avraam? Aş vrea să vă ţineţi de aceea, “Sămânţa lui Avraam.”

Geneza 12, ceea ce i s-a cerut lui Avraam era o separare totală. Acum, astăzi, ei vor amestecuri. “Oh, când alegem un păstor, el trebuie să aibe părul creţ, şi chiar din Hollywood, ştiţi, să poată spune ‘A-men’ aşa de frumos, şi să poarte cele mai clasice haine, şi să conducă un Cadillac super, şi altele în acel fel, şi el este un bun amestecător. El face aceasta. Şi va lua puţină băutură din când în când cu noi, să fie asociabil. El vine la jocul de cărţi al doamnelor bătrâne, şi ele coase şi tricotează, şi tricotează şi coase, şi vorbesc despre Miss Cutare şi cutare, şi altele, ştiţi, toate în acel fel. Şi el trebuie să fie acel fel de amestecător.”

Dumnezeu a zis, “Puneţi-mi deoparte pe Pavel şi Barnaba!” Amin. Separare! “Ieşiţi dintre ei şi nu vă faceţi părtaşi la lucrurile lor necurate!” Dumnezeu vrea separare, o anihilare completă din păcat. Separaţi! Acela este necazul astăzi, motivul că nu putem fi Sămânţa lui Avraam, nu ne putem despărţi de dogme şi crezuri, şi altele, numiţi creştinătate, pentru Cuvântul viu. Despărţiţi-vă de necredinţă, şi credeţi Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îl va manifesta. Corect.
Geneza 12, Dumnezeu a zis, “Despărţiţi-vă de toate neamurile şi de orice lucru din jurul vostru.”

----
După ce Avraam s-a separat de Lot, chiar exact ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă. “Despărţiţi-vă de orice păcat care vă înfăşoară aşa de lesne, luaţi orice lucru la o parte!” Apoi Dumnezeu a zis, “Avraam, acum eşti moştenitorul tuturor lucrurilor. Priveşte spre răsărit, priveşte la vest, priveşte la nord, priveşte la sud, umblă prin ţară, toată este a ta!” Amin.

Separaţi lucrul vostru, pe voi din păcat, necredinţă. Există numai un singur păcat, şi acela-i necredinţa. Comiterea adulterului nu este un păcat, băutul lichiorului nu este un păcat, a spune o minciună nu este un păcat; acelea sunt atributele necedinţei. Dacă aţi crede, nu aţi face lucrurile acelea. Desigur. Isus a zis în Sf. Ioan 5:24, “Cel ce ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă Eternă,” aceea este Zoe, Duhul Sfânt, fiindcă a crezut corect. Acum, până când Îl primiţi, voi vă prefaceţi căci credeţi, aceea este în grupul acela. Dar când ei într-adevăr cred, se separă, apoi când vă separaţi de toată necredinţa voastră, şi îl credeţi pe Dumnezeu, mergeţi cu stricteţe, purtând Poruncile, făcând orice lucru ce este corect, apoi Dumnezeu va zice, “orice promisiune din Carte este a voastră!” Amin. “Toate sunt ale voastre! Deschideţi din Geneza la Apocalipsa, este totul a vostru! Amin. ”Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvântul Meu în voi, puteţi cere ce vreţi, şi aceea vă va fi dat.“ Ce? Voi trebuie să vă separaţi, întâi, de necredinţa voastră.

Voi ziceţi, “Frate Branham, tu ai făcut-o foarte îngustă.”
Isus a zis, “În zilele lui Noe, opt au fost salvaţi. Precum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi la venirea Fiului omului.”
“Câţi sunt astfel, frate Branham?” Ar putea fi opt mii, ar putea fi opt milioane, nu ştiu câţi sunt. Dar va fi în minoritate. Unul din fiecare sută de mii, sau ceva în acel fel, aş spune.

----
Avraam ştia că totul i-a aparţinut, astfel de aceea Lot a venit înăuntru, el a zis, “Acum aşteaptă un minut.” Lot a fost scos afară din mâinile crude ale duşmanului. El a zis, “Acela este fratele meu, şi voi merge după el.” Acum amintiţi-vă, acolo au fost vreo şapte sau opt regi care s-au dus împreună, şi au coborât şi au luat orice lucru, şi l-au măturat. Şi au plecat, Avraam şi-a luat slujitorii şi s-a dus după el, să-şi aducă înapoi fratele pierdut. Acela-i un creştin adevărat s-a dus după fratele lui pierdut! Ce a făcut când l-a aflat? A junghiat regii; şi s-a întors înapoi, aducându-şi fratele, după luptă.

Priviţi, a existat un singur Rege care a venit să-l întâmpine, venind înapoi, Melchisedec. Melchisedec, ce era el? El nu avea tată, nu avea mamă. Niciodată nu s-a născut, niciodată nu moare. Fără tată, fără mamă, fără început al zilelor fără sfârşit al vieţii. (Acela nu a fost Fiul lui Dumnezeu; fiindcă El a avut Tată şi mamă, s-a născut şi a murit, şi a înviat din nou.) Dar acest Bărbat nu a avut tată nici mamă, El este Dumnezeu! Desigur, este singurul lucru care este Etern.

Şi El l-a întâlnit pe Avraam după ce s-a terminat lupta arătând Seminţei lui Avraam; după ce mergem după fratele nostru căzut, şi lupta se termină. Ce a servit Melchisedec? Vin şi pâine, împărtăşirea. Amin. Când se termină lupta, frate! Venind înapoi, aducânduşi acasă fratele pierdut din nou, restabilindu-l înapoi. Şi când lupta s-a terminat, Melchisedec l-a întâlnit şi i-a dat comuniunea. Isus a zis, “Nu voi mânca sau bea din rodul viţei până când îl voi bea nou cu voi în Împărăţia Tatălui Meu.” Da, domnule. Acum lupta s-a terminat, Avraam s-a întors, în al 14-lea capitol; şi Victoria l-a întâlnit când s-a întors cu Victoria.

----
Un moment, fraţilor, la Cincizecime. Când ei au fost în camera de sus... Dacă aţi fost cândva acolo să vedeţi o diagramă reală, în felul cum s-a schiţat, ei s-au dus un pas afară şi s-au dus în camera de sus. Ei au avut candele mici cu ulei de măsline aprinse. Ei au stat sus timp de zece zile şi nopţi, cu toate uşile închise. “Şi deodată a venit un sunet din Cer ca un vâjâit de vânt puternic, Acela a umplut toată casa unde şedeau ei. Limbi de foc, limbi de foc bifurcate, s-a aşezat pe fiecare din ei. Ei au fost toţi umpluţi cu Duhul Sfânt, au fugit afară în curte, vorbind în alte limbi.”

Observaţi, ce a fost acest Foc împărţit? Era Stâlpul de Foc, Duhul Sfânt, Dumnezeu, Îngerul care i-a condus prin pustie, Cel care s-a manifestat înaintea lor. Dumnezeu S-a separat şi S-a divizat între oameni, Duhul Sfânt, şi noi împreună suntem Biserica Dumnezeului celui viu. Un legământ! “ Avraam şi Sămânţa lui după el, Sămânţa regală.” Tocmai Viaţa care era în Cristos, este în Biserică, făcând aceleaşi lucrări ce le-a făcut Cristos. Amin. Ce lucru minunat, prieteni!

----
Tată Dumnezeule, vorbeşte inimilor aici în seara aceasta. Tu cunoşti intenţia din aceasta. Tu ştii, Tată, că va veni un timp când va trebui să se facă ceva. Noi vedem starea, şi modul cum se face din ce în ce mai rău tot timpul. Şi ne dăm seama că epoca bisericii Penticostale, din ultimile zile, este Epoca Bisericii Laodicea, singura din care Cristos a fost dat afară din biserică, stând, bătând încercând să intre înapoi. O, Dumnezeule, ai milă.

----
Şi, Dumnezeule, este un timp de nebunie. Este un timp nevrotic. Este un timp când bărbaţii nu se opresc să asculte, să se verifce. Şi sub emoţii, şi altele, ei încă pretind a fi Sămânţa lui Avraam. Dumnezeule, cum a zis că va fi, duhurile vor fi aşa de aproape în ultimele zile, cu imitaţii, încât chiar va înşela aleşii, dacă ar fi posibil. Şi aici este aceea. Dumnezeule, nu lăsa ca aceşti oameni, nu lăsa să o facă. Te rog, Tată. Mă rog pentru ei, pentru fiecare. În Numele Domnului Isus, acordă aceea.

Citiţi contul integral în...
Yehova-Iire #1.

El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, i-a dat glorie lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce promite poate să şi împlinească.

De aceea, credinţa aceasta i-a fost considerată ca dreptate.

Romanilor 4:20-22