Ioan În Patmos.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Viziunea Din Patmos.

Apocalipsa 1:9,10
“Eu, Ioan, care sunt şi fratele vostru şi părtaş în necaz şi în împărăţie şi răbdarea lui Isus Cristos, am fost în insula care se cheamă Patmos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Isus Cristos.
Eu eram în Duhul în Ziua Domnului şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca al unei trâmbiţe.”

Aceste serii de viziuni despre Descoperirea Persoanei lui Isus Cristos i-au fost date lui Ioan în timp ce el era exilat la Insula Patmos. Această insulă mică este la treizeci de mile de coasta din Asia Mică în Marea Egee. Fiind stâncoasă şi infestată cu şerpi, şopârle şi scorpioni, ea avea valoare comercială mică, aşa că ea a fost folosită de către Imperiul Roman ca o colonie penală unde erau cazaţi criminalii mai disperaţi, prizonieri politici, etc.

Voi veţi observa că Ioan s-a adresat Creştinilor ca un frate în necaz. Aceasta era la această vreme când biserica timpurie trecea prin mari persecuţii. Religia lor nu era numai “vorbită împotriva ei pretutindeni” ci oamenii însăşi erau întemniţaţi şi omorâţi. Ioan, ca mulţi alţii, suferea acum închisoare pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos. Când a fost arestat, ei au încercat în zadar să-l omoare prin a-l fierbe în ulei pentru douăzeci şi patru de ore. Înfuriaţii şi neputincioşii oficiali l-au condamnat atunci la Patmos ca un vrăjitor. Dar Dumnezeu era cu el şi el a fost cruţat să părăsească insula şi să se întoarcă la Efes unde el a continuat din nou ca pastor până la timpul morţii lui.

Slava de Şapte ori a Persoanei Lui.

Apocalipsa 1:14-16,
"Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui."

Cât de adânc mişcătoare şi de inspiraţie era apariţia lui Isus la Ioan, care era în exil pentru cauza Cuvântului şi iată, CUVÂNTUL Viu stă acum înaintea lui. Ce vedenie luminătoare, căci fiecare atribut descriptiv are o semnificaţie. Ce revelaţie a Fiinţei Lui glorioase.

1.Părul Lui aşa Alb ca Zăpada.

Ioan întâi observă şi menţionează albeaţa părului Lui. Acesta era alb şi aşa strălucitor ca zăpada. Aceasta nu era din cauza vârstei Lui. Oh, nu. Părul alb briliant nu semnifică vârsta ci experienţă, maturitate şi înţelepciune. Cel Etern nu îmbătrâneşte. Ce este timpul la Dumnezeu? Timpul însemnează puţin la Dumnezeu, dar înţelepciunea însemnează mult. Aceasta este ca şi când Solomon a chemat pe Dumnezeu pentru înţelepciune să judece poporul lui Israel. Acum El vine, Judecătorul la tot pământul. El va fi încoronat cu înţelepciune. Aceea este ceea ce semnifică părul alb şi sclipitor.

El era Judecătorul care deschidea cărţile şi judecând din ele. Daniel L-a văzut venind în nori. Aceea este exact ce a văzut Ioan. Ei amândoi L-au văzut exact la fel. Ei au văzut Judecătorul cu brâul Lui de judecată peste umerii Lui, stând pur şi sfânt, plin de înţelepciune, pe deplin calificat să judece lumea în neprihănire. Aleluia.

2. Ochii Lui ca Focul.

Gândiţi-vă la asta. Acei ochi care erau odată întunecaţi cu lacrimi de tristeţe şi milă. Acei ochi care au plâns cu compasiune la mormântul lui Lazăr. Acei ochi care nu au văzut răul ucigaşilor care L-au atârnat pe o cruce ci în tristeţe a strigat, “Tată iartă-i.” Acum acei ochi sunt o flacără de foc, ochii Judecătorului Care îi va răsplăti pe acei care L-au respins. Dintre toate emoţiile umane pe care El le-a manifestat mai mult când El a apărut ca Fiul Omului a fost aceasta, că El a plâns adesea. Totuşi în spatele acelui plâns şi acelei tristeţi acolo încă era Dumnezeu. Aceiaşi ochi au văzut vedenii. Ei au privit adânc în inimile oamenilor şi au citit chiar gândurile lor şi ştiau toate căile lor felurite. Înflăcărând afară din ochi muritori era Dumnezeu, Care a strigat către cei care nu L-au cunoscut pentru ceea ce El era, “…Dacă voi nu credeţi că Eu sunt Acela, voi veţi muri în păcatele voastre.” Ioan 8:24. “Dacă eu nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă Eu le fac (lucrările Tatălui Meu), chiar dacă nu Mă credeţi, credeţi lucrările…” Ioan 10:37, 38. Ca Ieremia din vechime, El era profetul plângăreţ, căci oamenii nu au primit Cuvântul lui Dumnezeu şi au împins la o parte revelaţia.

Acei ochi ca flăcări de foc ai Judecătorului chiar şi acum înregistrează vieţile la tot ce trăieşte. Alergând încoace şi încolo peste tot pământul, nu există nimic ca El să nu ştie. El cunoaşte dorinţele inimii şi ce intenţionează să facă fiecare. Nu există nimic ascuns care să nu fie descoperit, căci toate lucrurile sunt goale înaintea Lui cu Care noi avem de a face. Gândiţi-vă la asta, El ştie chiar acum la ce vă gândiţi voi.

Da, acolo stă El ca Judecător cu ochi înflăcăraţi să împartă judecată. Ziua de milă s-a sfârşit. Oh, ca oamenii să se poată pocăi şi să caute faţa Lui în neprihănire în timp ce încă există timp. Ca ei să-şi poată face din sânul Lui perna lor înainte ca lumea să se mistuie în foc.

3. Picioarele de Alamă.

“Şi picioarele Lui semănau ca alama fină, de parcă ele au ars într-un cuptor.” Alama este cunoscută pentru tăria ei remarcabilă. Nu există nimic care este cunoscut pe care voi puteţi să puneţi cu ea ca să o căliţi. Dar această alamă care descrie picioarele Lui este încă şi mai remarcabilă în aceea că ea a suportat examenul cuptorului aprins, un examen prin care nimeni altul nu a trecut. Şi aceea este exact corect. Căci alama semnifică Judecata Divină: o judecată pe care Dumnezeu a decretat-o şi a adus la îndeplinire. Num. 21:8,9, Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi. Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia." Israel a păcătuit. Păcatul trebuia să fie judecat. Astfel Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să pună un şarpe de alamă pe un stâlp şi cel care se uita era salvat de la pedeapsa păcatului său.

Dar într-o zi acele picioare de alamă vor sta pe pământ. Şi Judecătorul întregului pământ El va fi şi cu dreptate şi desăvârşire va judeca El omenirea. Şi acolo nu va fi nici o scăpare de la acea judecată. Nici o întoarcere a acelei judecăţi. Acolo nu va fi nici un amestec cu aceasta. Cel care va fi nedrept încă va fi nedrept; cel care este murdar încă va fi murdar. Cel Neschimbător nu se va schimba atunci, căci El nu a făcut-o şi nu o va face. Acele picioare de alamă vor zdrobi pe vrăjmaş. Ele vor nimici anticristul, fiara şi chipul şi tot ceea ce este mârşav înaintea Lui. El va distruge sistemele bisericii care au luat Numele Lui numai să-i corupă strălucirea şi le va zdrobi împreună cu anticristul. Toţi păcătoşii, ateiştii, agnosticii, moderniştii, liberalii, toţi vor fi acolo. Moartea, iadul şi mormântul vor fi acolo. Da ei vor fi. Căci când El vine, cărţile vor fi deschise. Atunci este când chiar biserica căldicică şi cele cinci fecioare neînţelepte vor apărea. El va separa oile de capre. Când El vine El va prelua împărăţia, căci aceasta este a Lui şi cu El vor fi de mii de ori zece mii, Mireasa Lui, care vine să-i slujească Lui. Glorie! Oh, aceasta este acum sau niciodată. Pocăiţi-vă înainte să fie prea târziu. Treziţi-vă dintre cei morţi şi căutaţi pe Dumnezeu ca să fiţi umpluţi cu Duhul Lui sau voi veţi pierde viaţa eternă. Faceţi aceasta acum în timp ce mai este timp.

4. Glasul Lui Era ca Sunetul de Ape Multe.

Acum ce reprezintă apele? Ascultaţi aceasta în Apoc. 17:15, “…apele pe care tu le vezi,…sunt popoare şi gloate şi naţiuni şi limbi.” Glasul Lui ca sunetul de gloate care vorbeau. Ce este aceasta? Aceasta este judecata. Căci acestea sunt glasurile gloatelor de martori, care prin Duhul Sfânt prin toate epocile au mărturisit pentru Cristos şi au propovăduit Evanghelia Lui. Acesta va fi glasul fiecărui om ridicându-se în judecată împotriva păcătosului care nu vrea să ia averizarea. Glasurile celor şapte mesageri vor fi auzite tare şi clar. Acei predicatori credincioşi care au predicat puterea de salvare a lui Isus, care au predicat botezul în apă în Numele lui Isus, care au predicat umplerea înăuntru şi puterea Duhului Sfânt, care au stat cu Cuvântul mai mult decât cum au stat cu propriile lor vieţi; toţi dintre ei erau glasul lui Isus Cristos prin Duhul Sfânt de-a lungul epocilor. Ioan 17:20, “Eu nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru acei care vor crede în Mine prin cuvântul lor.”

Oh, dacă măcar aţi vedea aceasta. Acestea erau apele care au distrus lumea, dar acestea erau aceleaşi ape care l-au salvat pe Noe şi deasemeni au salvat întregul pământ pentru Noe. Ascultaţi de glasul Lui, glasul slujitorilor Lui, aşa cum acesta cheamă la pocăinţă şi viaţă.

5. În Mâna Lui Dreaptă Erau Şapte Stele.

“Şi El avea în mâna Lui dreaptă şapte stele.” Acum desigur noi ştim deja din versetul douăzeci ce sunt de fapt cele şapte stele. “Şi taina celor şapte stele sunt îngerii (mesagerii) celor şapte biserici.” Acum noi nu puteam să facem o greşeală aici în vreo privinţă, aşa cum El interpretează aceasta pentru noi. Aceste şapte stele sunt mesagerii la cele şapte epoci succesive ale bisericii. Ei nu sunt chemaţi pe nume. Ei sunt doar aşezaţi înainte ca şapte, unul la fiecare epocă. De la Epoca Efesiană înainte în jos la această Epocă Laodiceană fiecare mesager a adus mesajul adevărului la popor, niciodată nu a dat greş să-l ţină Cuvântul lui Dumnezeu la acea anumită epocă a bisericii. Fiecare a ţinut la aceasta. Ei erau statornici în loialitatea lor faţă de lumina originală. Aşa cum fiecare epocă s-a tras la o parte de la Dumnezeu, mesagerul Lui credincios a întors epoca aceea înapoi la Cuvânt. Tăria lor era de la Domnul sau ei nu puteau opri valul. Ei erau în siguranţă în grija Lui, căci nimic nu-i puteau smulge din mâna Lui şi nimic nu putea să-i separe de dragostea lui Dumnezeu, fie că era aceasta boală, primejdie, goliciune, foamete, sabie, viaţă sau moarte. Ei erau într-adevăr predaţi Lui şi ţinuţi prin omnipotenţa Lui. Ei nu erau îngrijoraţi de persecuţia care venea în calea lor. Durerea şi batjocura erau doar prilej să dea slavă lui Dumnezeu căci ei erau socotiţi vrednici să sufere pentru El. Şi în mulţumire pentru mântuirea Lui ei au ars lumina vieţii Lui şi au reflectat dragostea Lui, răbdarea, smerenia, cumpătarea, blândeţea, credincioşia. Şi Dumnezeu i-a susţinut cu minuni, semne şi miracole. Ei au fost acuzaţi de a fi fanatici şi holy-rollers. Ei au fost denunţaţi de către organizaţii şi ţinuţi în batjocură, dar ei s-au ţinut devotaţi faţă de Cuvânt.

Şi această mângâiere nu este numai pentru mesagerii celor şapte epoci ale bisericii. Fiecare credincios adevărat este în mâna lui Dumnezeu şi poate să tragă din dragostea şi puterea Lui şi să primească beneficiul deplin din tot ceea ce este Dumnezeu pentru credincios. Ce-i dă Dumnezeu mesagerului şi cum El binecuvintează şi foloseşte mesagerul, este un exemplu pentru toţi credincioşii de bunătate a Lui şi grijă faţă de TOŢI membri trupului Său. Amin.

6. Sabia Cu Două Tăişuri.

“Şi din gura Lui a ieşit o sabie ascuţită cu două tăişuri.” În Evrei 4:12, "Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii." Din gura Lui a ieşit sabia ascuţită cu două tăişuri care este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

Acum Pavel a spus căci Cuvântul a venit atât în putere ca şi în glas. Cuvântul propovăduit de fapt s-a demonstrat pe sine. Ca o sabie înflăcărată, tăind ea a mers la conştiinţele oamenilor şi ca bisturiul unui chirurg acesta a tăiat afară bolile şi a lăsat captivii liberi. Pretutindeni unde acei credincioşi timpurii au mers, “ei au mers să propovăduiască Evanghelia (Cuvântul) şi Dumnezeu a confirmat acel Cuvânt cu semnele care au urmat.” Bolnavii au fost vindecaţi, diavolii au fost scoşi şi ei au vorbit în limbi noi. Acela era Cuvântul în acţiune. Acel Cuvânt niciodată nu a dat greş în gurile Creştinilor credincioşi. Şi în această ultimă epocă acesta este aici mai tare şi mai măreţ decât oricând în adevărata mireasă Cuvânt. Oh, turmă mică, voi minoritate mică, ţineţivă de Cuvânt, umpleţi-vă gura şi inima cu acesta şi într-o zi Dumnezeu vă va da împărăţia.

7. Faţa Lui Ca Soarele.

În Apoc. 21:23, “Şi cetatea nu avea nevoie de soare, nici de lună, să strălucească în ea: căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi Mielul este lumina de acolo.” Acesta este Noul Ierusalim. Mielul va fi în cetatea aceea şi din cauza prezenţei Lui, acolo nu va fi nevoie de lumină. Soarele nu va răsări şi străluci acolo, căci El este Soarele şi Lumina de acolo, El însuşi. Naţiunile care vor veni în ea vor umbla în lumina Lui. Nu sunteţi voi fericiţi că ziua aceea este asupra noastră? Ioan a văzut ziua aceea venind. Chiar aşa, Doamne Isuse, vino repede!

Maleahi 4:1-3, "Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor." Iată-o acolo iarăşi. SOARELE străluceşte în toată strălucirea lui. Oh, tăria Fiului lui Dumnezeu strălucind în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. Acolo stă El, Judecătorul, Acela care a suferit şi a murit pentru noi. El a luat mânia judecăţii Divine asupra Lui însuşi. El a călcat teascul vinului mâniei aprinse a lui Dumnezeu singur. Aşa cum noi am declarat deja, pentru păcătos glasul Lui este ca sunetul cascadei sau valul lovind în undele morţii pe malurile stâncoase. Dar pentru sfânt, glasul Lui este ca sunetul cântecului dulce al izvorului aşa cum te întinzi la odihnă, satisfăcut în Cristos. Strălucind asupra noastră cu razele Lui încălzitoare de iubire El zice, “Nu te teme, Eu sunt Cel Care Eram, Care Este, Care Urmează Să Vină; Eu sunt cel Atotputernic. În afară de Mine nu există altul. Eu sunt Alfa şi Omega, TOTUL din acesta.” El este Crinul din Vale, Luceafărul Strălucitor al Dimineţii. El este cel mai frumos din zece mii pentru sufletul meu. Da, acea zi măreaţă este gata să se rupă şi Soarele Neprihănirii va răsări cu tămăduire în aripile Lui.

Citiţi contul integral în... Viziunea Din Patmos.

Cînd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi -a pus mîna dreaptă peste mine, şi a zis: ,,Nu te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă,

Cel viu. Am fost mort, şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Apocalipsa 1:17-18.