Şiret Şarpele.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Sămânţa Şarpelui.

Geneza 3:1-7,
Acum şarpele a fost mai subtil decât orice fiară de pe câmp pe care le-a făcut Domnul Dumnezeu. Şi el a zis femeii. Da, Dumnezeu a zis. Voi să nu mâncaţi din fiecare pom din grădină? ... femeia a zis şarpelui, Noi putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină: Dar din rodul pomului... din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis, Voi să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi. Şi şarpele a zis femeii, hotărât că nu veţi muri: Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el, atunci vi se vor deschide ochii, (vedeţi, căutând Lumina nouă), şi veţi fi ca dumnezei, cunoscând binele şi răul. Şi când femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, şi că acesta era plăcut pentru ochi, şi un pom să facă... să fie de dorit ca să deschidă cuiva mintea, ea a luat din rodul acestuia, şi a mâncat, şi a dat şi bărbatului ei care era cu ea; şi ei au mâncat. Şi li s-au deschis ochii la amândoi; şi au cunoscut... că ei erau goi; şi au cusut laolaltă frunze de smochin, şi şi-au făcut şorţuri.

Observaţi acum, aici este ce a avut loc. Eu cred, şi o pot întări cu Biblia, că acesta este şarpele care a făcut-o. Şarpele este acea persoană care lipseşte între cimpanzeu şi om. Pentru că, ascultaţi, observaţi aceasta acum, că şarpele nu era o reptilă. El era cel mai „şiret” dintre toate fiarele de pe câmp. Acum, eu am mers şi am luat dicţionare, astăzi, de peste tot, ca să caut acest cuvânt, ce înseamnă cuvântul subtil. El înseamnă „a fi deştept, a fi isteţ,” şi, cea mai bună interpretare din - din Ebraică (din m-a-h-a-h, mahah) înseamnă „a avea o adevărată cunoaştere a principiilor vieţii.”

Acum hai să privim aceasta doar pentru un minut. El este deştept, isteţ, şi totuşi el este chemat „şarpele.” Dar, ţineţi minte, el era cel mai deştept lucru care era acolo, şi mai mult ca fiinţa umană decât orice altceva ce era pe câmp; cel mai aproape de fiinţa umană. El nu era o reptilă. Blestemul l-a făcut pe el o reptila, şi el era... Biblia a spus că el era cel mai frumos dintre toate. Şi chiar blestemul nu i-a luat toată frumuseţea la o parte; încă culorile glorioase ale unui şarpe sunt frumoase, şi graţia lui şi viclenia lui. Chiar blestemul nu le-a mutat pe acestea jos. Dar, vă amintiţi. Dumnezeu i-a spus lui că picioarele lui vor cădea şi el se va târî pe burtă, şi voi nu puteţi găsi nici un singur os într-un şarpe care arată ca o fiinţă umană, şi acesta-i motivul că ştiinţa este pierdută. Dar iată-l.

Dumnezeu a ascuns-o de ochii celor înţelepţi şi prudenţi, şi a promis să o descopere fiilor lui Dumnezeu, în ultimele zile când fiii lui Dumnezeu vor fi făcuţi cunoscut, când: „Fiii lui Dumnezeu care s-au bucurat chiar înainte de întemeierea lumii.” Când măreaţa descoperire a Dumnezeirii şi a altor lucruri vor fi aduse jos în zilele din urmă. El va manifesta aceste lucruri prin fiii lui Dumnezeu. Voi ştiţi că Scriptura învaţă aceasta. Şi iată-ne aici. Acesta este motivul că Dumnezeu ne deschide nouă aceste lucruri. Dumnezeu îşi aduce fiii lui în manifestare. El merge în afara limitelor oricărei cunoştinţe umane, departe în descoperirile spirituale, şi aduce Aceasta jos. Nu am fost noi învăţaţi în Biblia aceasta: „Aici este către cel ce are înţelepciune”? Nu ceea ce a învăţat el în vreun seminar; ci ceea ce a învăţat el pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, şi ceea ce i-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-i dea lui. Fiii lui Dumnezeu, făcuţi cunoscut!

Iată şarpele, acum iată ce era şarpele; eu am să vă dau vouă descrierea mea despre el. Noi avem... noi coborâm, de la broască, înainte la aceea de mormoloc, şi înainte mai în jos şi mai departe, şi aşa-şi-aşa, până când în final ajungem la maimuţă, la cimpanzeu, şi de la cimpanzeu, acum noi sărim de la cimpanzeu la om, şi noi ne mirăm de ce. „Păi,” ştiinţa spune: „aşteaptă acum! Noi putem să încrucişăm femeia cu maimuţa şi cu cimpanzeul, şi apoi invers, un om încrucişat cu o cimpanzoaică.” Aceasta nu va reuşi. încrucişaţi-l cu oricare alt animal; aceasta nu va reuşi. Sângele nu se va amesteca; luaţi sângele vostru, acesta este cu totul un sânge diferit, cu totul. Există ceva sânge între aici, şi ei nu pot să găsească animalul. Oh, haleluia, eu ajung să mă simt religios chiar acum.

Observaţi. De ce? Dumnezeu a ascuns-o de ei. Nu există nici un os într-un şarpe care să arate ca un os uman. El a pus lucrul aşa departe încât nu ar putea fi descoperit de omul înţelept. Şi eu vă voi arăta vouă de unde vine omul acela înţelept, unde - unde este el, oricum. Vedeţi, el nu poate să vină prin aceea. El trebuie să vină prin descoperire: „Tu eşti Cristosul, Fiul celui...” „Pe această piatră îmi voi zidi Biserica Mea; şi porţile iadului nu o vor birui,” descoperire spirituală. Cum a - cum a ştiut Abel să ofere un miel, în schimb Cain a oferit roadele câmpului? Aceasta i-a fost descoperită lui spiritual. Tu nu o obţii prin seminarii. Tu nu o obţii prin denominaţiuni. Tu o obţii din Ceruri.

Acum priviţi şarpele, acest şarpe care a fost mai întâi. Hai să desenăm un tablou despre el. El era un individ puternic mare. El este între cimpanzeu şi om. Şi, şarpele; diavolul, Lucifer, ştia că acela era singurul sânge care s-ar amesteca cu sângele uman, singura persoană cu care putea să aibă de a face. El nu putea să aibă de a face cu cimpanzeul, că acel sânge nu s-ar amesteca. El nu putea să o facă cu diferite lucruri. El nu putea să aibă de a face cu berbecul. El nu putea să aibă de a face cu calul. El nu putea să aibă de a face cu orice alt animal; el trebuia să aibă de a face cu şarpele. Să-l luăm pe el acum şi să vedem cum arată el. El era un individ măreţ puternic, uriaş preistoric. Asta este unde găsesc ei oasele acelea mari, şi eu am să vă arăt aceasta în Biblie. Acum priviţi îndeaproape. În ordine. Acest individ măreţ puternic, să zicem că el - el era înalt de zece picioare, cu umeri mari; arăta întocmai ca un om. şi sângele lui; după ce a venit jos, potrivind un animal cu altul.

Voi puteţi să încrucişaţi animale, şi aceasta a continuat să obţină sânge mai dezvoltat, o formă mai înaltă de viaţă, formă mai înaltă, până când aceasta se caţără sus în domeniul omului. Dar ultima legătură aici, între aici, era tăiată. Câţi ştiu că ştiinţa nu poate găsi veriga lipsă? Toţi dintre voi ştiţi aceasta. De ce? Aici este el, şarpele. Aici era el, un individ mare. Şi diavolul vine jos, acum, el zice: „Eu pot inspira.” Acum când mergi să te uiţi la femei, şi acţionezi cu femeile, ţine minte, tu eşti uns de diavolul; aceasta nu este propria ta nevastă. Observaţi, acum, diavolul a coborât şi a intrat în şarpe. Şi el a găsit-o pe Eva în grădina Edenului, goală, şi el a vorbit despre fructul între. Între înseamnă „mijloc,” şi aşa mai departe; voi înţelegeţi, într-o adunare amestecată, şi el a zis: „Acum, aceasta este plăcut. Este plăcut ochiului.”

Şi ce a făcut el? El a început să facă dragoste cu Eva, şi el a trăit cu ea, ca un soţ. Şi ea a văzut că aceasta era plăcut, astfel că ea a mers şi i-a spus bărbatului ei, dar ea era deja însărcinată de Satan. Şi ea a născut primul ei fiu, al cărui nume era Cain, fiul lui Satan. „Acum,” voi ziceţi: „aceasta-i greşit.” În regulă, noi tocmai vom afla dacă este greşit sau nu. „Şi Eu voi pune vrăjmăşie între Sămânţa ta şi sămânţa şarpelui.” Ce? Sămânţa şarpelui! Ea avea o Sămânţă, şi el avea o sămânţă. „Şi El îţi va zdrobi capul, iar tu vei zdrobi călcâiul Lui.” şi o zdrobire, acolo, înseamnă „a face o Ispăşire.” Acum acolo este „sămânţa” şarpelui. Acum, observaţi, aici vin aceşti doi oameni afară. Acum, acest şarpe, când el a stat acolo, acest individ mare uriaş s-a ridicat acolo, el era vinovat de comiterea de adulter cu nevasta lui Adam. Unde stă păcatul astăzi? Ce face lucrurile în felul în care sunt astăzi? Acum, eu - eu... Desigur voi puteţi să prindeţi despre ceea ce vorbesc eu. Şi acolo era el.

Şi când el a făcut. Dumnezeu a zis, a început să-i strige pe Eva şi pe Adam. Şi el a zis: „Eu am fost gol.” Şi El a zis: „Cine ţi-a spus că ai fost gol?” Atunci ei au început să, după moda armatei, să arunce vina. A zis: „Păi, femeia pe care mi-ai dat-o Tu, a făcut aceasta. Ea a fost cea care m-a îndemnat.” Şi ea a zis: „Şarpele mi-a dat mie un măr”? Ei bine, predicatorule, vino-ţi în fire. Ea a zis: „Şarpele m-a amăgit.” Ştiţi voi ce înseamnă a amăgii? Aceasta înseamnă „întinat.” Şi ea era. Diavolul nu i-a dat ei niciodată un măr. „Şarpele m-a amăgit.” Şi atunci a venit blestemul.

El a zis: „Deoarece tu ai ascultat de şarpe în loc de bărbatul tău, tu ai luat Viaţa din lume. şi tu vei - îţi vei înmulţi întristările tale; şi zămislirea ta va depinde de bărbatul tău,” şi aşa mai departe. „Şi pentru că tu ai ascultat de nevasta ta, în loc de Mine (Eu te-am luat din pulbere; cea mai înaltă specie), înapoi în pulbere te vei întoarce.” „Şi, şarpe, deoarece tu ai făcut aceasta, picioarele tale vor cădea. Pe pântecele tău vei merge, toate zilele vieţii tale. Şi tu vei fi urât. Şi ţărâna îţi va fi hrana.” Iată-vă. Acolo este acea verigă care lipseşte.

Acum aici vine Cain. Să privim naturile. Aici vine Cain. Ce este el? El este un afacerist viclean. El ară câmpiile. Deştept, inteligent; religios, foarte religios; priviţi - priviţi atributele lui acum. Mergeţi cu mine doar încă câteva minute. Aici apare el. El ştie că el este moral. El vrea să meargă la biserică. El îşi zideşte o biserică, şi îşi face o jertfă. Aduce un altar, şi toate. Zideşte un altar, îşi pune florile pe el. Pune câmpul, roadele câmpului, oferă aceasta lui Dumnezeu. A zis: „Iată Doamne. Eu ştiu că noi am mâncat mere, asta era ceea ce a cauzat aceasta.” Unii din progeniturile lui au acelaşi fel de idee. Arată de unde vine el. Şi-a adus merele, afară de pe câmp, le-a aşezat acolo, zicând: „Aceasta va face o ispăşire.” Dumnezeu a zis: „Acestea nu erau mere.” Dar, prin descoperire spirituală, Abel ştia că acesta era sângele. Astfel că el a adus un miel, i-a tăiat gâtul, şi el a murit. Şi Dumnezeu a zis: „Asta-i adevărat. Asta este ce a făcut-o. El era sânge.” Voi ştiţi despre ce sânge vorbesc eu. În ordine. „Acesta era sângele care a făcut-o.”

Acum priviţi, şi apoi când Cain l-a văzut pe fratele lui holy-roller că a fost primit înaintea lui Dumnezeu, şi semne şi minuni aveau loc acolo jos, el a devenit gelos pe el. El a zis: „Noi vom opri treaba asta chiar acum.” Uitaţi-vă la fraţii lui, uitaţi-vă la copiii lui, de astăzi. „Acum, eu sunt mai deştept decât el,” astfel că el s-a mâniat. De unde a venit mânia? Puteţi voi spune că mânia... El a omorât pe fratele lui. El era un ucigaş. Puteţi voi să-L numiţi pe Dumnezeu un ucigaş? Şi Adam era fiul lui Dumnezeu. Biblia a spus, că: „Adam era fiul lui Dumnezeu,” acel început curat acolo în urmă. Adam era fiul lui Dumnezeu. Şi acea gelozie şi invidie, şi toate celelalte, nu puteau să iasă din izvorul acela curat. El trebuia să vină printr-un alt loc. şi el a venit prin Satan, care era un ucigaş, de la început. Biblia a spus: „El era un mincinos şi un ucigaş, de la început.” Şi iată-l. Şi el a ucis pe fratele lui. Şi acela era un model al morţii lui Cristos. Atunci, afară din aceea, desigur. El l-a ridicat pe Set ca să-i ia locul lui. Moartea, îngroparea, şi învierea lui Cristos.

Şi priviţi, astfel, de aici vin uriaşii voştri. Atunci Cain s-a dus în ţara lui Nod. Dacă tatăl lui era un individ mare şi uriaş, cum ar arăta Cain? Ca tăticul lui. Şi el s-a dus în ţara lui Nod, şi a luat una din surorile lui. Singurul fel în care o putea face. Nu exista nici o cale să vină alte femei, decât prin Eva. Ei pretind că aveau şaptezeci de fii şi fiică. Dacă - dacă acolo nu erau femei... Biblia nu înregistrează femeile când se nasc, numai pe bărbaţi, şi când, dacă nu mai existau alte femei decât Eva, când ea a murit, rasa umană a încetat să mai existe. Ea trebuia să aibă fiice. Şi el trebuia să se însoare cu propria lui soră. El a plecat în ţara lui Nod şi şi-a luat - şi-a luat nevastă lui. Şi când s-a căsătorit el cu ea acolo, acolo este unde au găsit ei pe acei uriaşi giganţi, care erau copii căzuţi ai lui Dumnezeu; care au venit prin tăticul lor, diavolul, prin Cain. Iată veriga voastră care lipseşte.

Citiţi contul integral în...
Sămânţa Şarpelui.

Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănîncă, şi se şterge la gură, şi apoi zice: ,,N'am făcut nimic rău.``

Proverbe 30:20