Călăreţ cal alb.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Prima Pecete.

Acum, în acest capitol al 5-lea, ruperea acestor Peceţi şi acum Cartea cu şapte peceţi. Noi vrem întâi să citim Pecetea Întâia. Seara trecută, (să punem doar puţin mai multă bază), noi aflăm, când Ioan s-a uitat şi a văzut acea Carte încă în mâinile Proprietarului original, Dumnezeu. Vă amintiţi cum a fost Aceasta pierdută? De către Adam. El a pierdut Cartea Vieţii, pentru cunoştinţa lui Satan, pierzându-şi moştenirea, a pierdut totul; şi nu era nici o cale de răscumpărare. Astfel, Dumnezeu, făcut în asemănarea omului, a venit jos şi a devenit un Răscumpărător pentru noi, să ne răscumpere. Iar acum, noi aflăm că în zilele trecute, aceste lucruri care erau misterioase au să fie deschise pentru noi, în aceste zile din urmă.

Acum noi aflăm, deasemeni, în aceasta, că îndată ce Ioan a auzit acest anunţ, că Răscumpărătorul Rudenie să vină înainte şi să-şi facă pretenţiile Lui, acolo nu era nici un om care putea să o facă; nici un om în Cer, nici un om pe pământ, nici un om sub pământ. Nimeni nu era vrednic nici măcar să se uite la Carte. Doar gândiţi-vă la aceasta. Nici o persoană, deloc, nici măcar vrednic să se uite la Ea. Şi Ioan, doar a început să plângă. El a ştiut că... Nu exista nici o şansă pentru răscumpărare atunci. Totul eşuase. Şi repede, noi aflăm că plânsul lui se opreşte repede, deoarece a fost anunţat de unul din cele patru Făpturi, sau bătrâni, adică, unul din bătrâni a zis: „Nu plânge, Ioan, pentru că Leul din seminţia lui Iuda a izbutit,“ cu alte cuvinte, a învins şi a biruit.

Ioan, întorcându-se, el a văzut venind un Miel. Era însângerat, înjunghiat şi rănit. El era ucis... a zis, că, „Un Miel care a fost ucis.“ Şi, desigur, acesta încă era cu sânge; dacă tu ai tăiat mielul şi l-ai omorât în felul în care acel Miel a fost, oricum. El a fost ciopârţit în bucăţi pe o cruce, suliţe în coastă, cuie în mâini şi picioare, spini peste sprânceană. El era într-o condiţie îngrozitoare. Acest Miel a venit înainte şi a mers acolo la Cel ce şedea pe Tron, care a ţinut titlul de proprietate complet, de Răscumpărare. Mielul a mers şi a luat Cartea din mâna Celui ce şedea pe Tron, a luat-o şi a deschis Peceţile.

Când s-a întâmplat aceasta, noi aflăm că acolo cu siguranţă, ceva măreţ s-a întâmplat în Cer, deoarece bătrânii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, Făpturile şi totul în Ceruri, au început să strige: „Vrednic!“ Şi aici vin Îngerii turnând afară Potirele de rugăciune ale sfinţilor. Sfinţii de sub altar au strigat: „Vrednic eşti Tu, O, Mielule! căci Tu ne-ai răscumpărat, acum Tu ne-ai făcut regi şi preoţi, iar noi vom stăpâni pe pământ.“ Oh, Doamne! Şi aceea este astfel, când El a deschis acea Carte.

Voi vedeţi, Cartea de fapt a fost planificată şi scrisă înainte de întemeierea lumii. Această Carte - Biblia - era într-adevăr scrisă înainte de întemeierea lumii. Şi Cristos, fiind Mielul, a fost ucis înainte de întemeierea lumii. Şi - membri Miresei Lui, numele lor au fost puse în Cartea Vieţii Mielului, înainte de întemeierea lumii. Dar, Ea a fost sigilată şi acum Aceasta este descoperită - numele celor care erau acolo, înăuntru, tot despre ei. Ce lucru măreţ! Şi Ioan, când a văzut aceasta, el a zis, totul în Cer, totul sub pământ, toate l-au auzit zicând, 'Amin, binecuvântări şi onoare!' El într-adevăr avea doar un timp măreţ, deoarece Mielul era vrednic.

Iar acum, Mielul e ridicat în seara aceasta, aşa cum noi intrăm în acest capitol al 6- lea, El îşi are Cartea în mâna Lui şi începe să O descopere. Şi, oh, eu aş avea absolut astăzi... Eu sper că oamenii sunt spirituali. Eu aş fi avut o greşeală oribilă despre Aceea, dacă nu ar fi fost, în jur de ora doisprezece astăzi, când Duhul Sfânt a venit în cameră şi m-a corectat asupra unui lucru pe care eu îl notam ca să-l spun. Eu am luat aceasta dintr-un context vechi. Nu ştiam nimic despre ea. Nu ştiu ce este Pecetea a Doua, nu am nici cea mai vagă idee. Dar eu aveam ceva context vechi, despre ceva, despre care eu am vorbit cu câţiva ani în urmă şi mi-am notat-o. Eu am adunat acest context de la Dr. Smith şi de la mulţi alţi învăţători remarcabili, eu le-am adunat. Şi toţi aceştia au crezut aceea, astfel eu am scris-o jos. Iar eu mă pregăteam să spun, „Păi, acum eu voi studia Aceasta din acel punct de vedere.” Şi acolo, în jurul orei doisprezece ziua, Duhul Sfânt a venit repede în cameră, doar mi s-a deschis întregul lucru şi acolo era Aceasta, despre această Primă Pecete, deschizându-se.

Eu sunt aşa de pozitiv, aşa cum eu stau aici în seara aceasta, că acesta este Adevărul Evangheliei pe care eu am să-l spun aici. Eu doar ştiu că aceasta este. Deoarece, dacă o descoperire este contrară la Cuvânt, atunci aceasta nu este Descoperire. Şi, voi ştiţi, acolo sunt unele lucruri care pot părea aşa de absolut adevărate şi totuşi să nu fie adevărul. Vedeţi? Pare a fi, dar nu este.

Acum, noi aflăm, Mielul cu Cartea. Şi acum în capitolul 6 noi citim:

1 Şi am văzut când Mielul a deschis una dintre peceţi şi am auzit, ca zgomotul unui tunet, pe una dintre cele patru fiinţe vii spunând: Vino şi vezi.
2 Şi am văzut şi, iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i-a fost dată o coroană; şi a ieşit înainte, cucerind şi pentru a cuceri.

Acum, aceea este Prima Pecete, aceea pe care o să încercăm, prin harul lui Dumnezeu, să O explicăm în seara aceasta. Prin cel mai bine... Şi eu îmi dau seama că un om, încercând să explice Aceea, umblă pe terenuri periculoase dacă tu nu ştii ce faci. Astfel, dacă aceasta vine la mine prin descoperire, eu vă voi spune aşa. Dacă eu trebuie să o iau doar prin propria mea gândire, atunci eu vă voi spune aceea înainte de a vorbi despre ea. Dar eu sunt tot aşa de pozitiv, după cum eu stau aici în seara aceasta, că Aceea mi-a venit proaspăt, astăzi, de la cel Atotputernic. Eu nu sunt înclinat să spun doar lucruri în felul acesta, când se ajunge la această parte din Scriptură. Eu sper că voi ştiţi despre ce vorbesc eu acum, voi vedeţi. Acum, voi ştiţi şi tu nu poţi spune lucruri... Dacă ceva se presupune să fie aşezat aici, înainte ca aceasta să se întâmple. Tu nu o poţi spune până când ceva o aşează acolo. Înţelegeţi? O citiţi, auziţi ceva?

Acum, cele Şapte Peceţi, Cartea rulată este acum dezlegată de către Miel. Noi ne apropiem de locul acela în seara aceasta. Dumnezeule, ajută-ne. Aşa cum Peceţile sunt rupte şi dezlegate, misterele din Carte sunt descoperite. Acum, voi vedeţi, Aceasta este o Carte sigilată. Acum, noi credem asta. Nu-i aşa? Noi credem că Aceasta este o Carte sigilată. Acum, noi nu am ştiut aceasta înainte, dar Ea este. Aceasta este pecetluită cu Şapte Peceţi. Aceea este, pe spatele Cărţii, Cartea este pecetluită cu Şapte Peceţi.

Dacă noi discutăm despre acest fel de carte, aceasta ar fi de parcă am pune o fâşie peste ea, şapte fâşii. Dar ea nu este acest fel de carte. Aceasta este un sul. Şi atunci când sulul este derulat, aceea este una; atunci stând chiar în sul este numărul doi. Şi chiar aici, Aceasta zice ce este Ea, dar Ea este o taină. Dar, totuşi, noi am sondat în Aceasta; dar ţineţi minte, Cartea este sigilată. Iar Cartea este Cartea de taină, de descoperire. Ea este descoperirea lui Isus Cristos, vedeţi, o Carte de descoperiri. Şi acum voi ştiţi, de-a lungul epocilor, omul a sondat şi a încercat să pătrundă în Aceea. Noi toţi am încercat!

-----
Apoi, când Mielul a luat Cartea şi a rupt Prima Pecete, Dumnezeu a vorbit de pe Tronul Lui Etern, spunând ceea ce era acea Pecete, ca să fie descoperită. Însă, când a fost aşezată înaintea lui Ioan, Aceasta era într-un simbol. Când Ioan a văzut-o, Aceasta încă era o taină. De ce? Aceasta nici măcar nu a fost descoperită chiar atunci. Aceasta nu putea fi descoperită până când, El a spus aici, „la timpul sfârşitului.“ Însă a venit întrun simbol.

Când a tunat... Ţineţi minte, un sunet izbitor, puternic al unui Tunet este Glasul lui Dumnezeu. Asta este ce spune Biblia, vedeţi - o bubuitură de Tunet. Ei au crezut că era un tunet, dar Acesta era Dumnezeu. El a înţeles Aceasta, deoarece i-a fost descoperit Lui, vedeţi. Acesta a fost un Tunet. Observaţi, prima Pecete s-a deschis... Prima Pecete, când ea a fost deschisă în formă de simbol, aceasta a tunat! Acum, cum va fi când Aceasta se va deschide în realitate?

-----
Reţineţi. Cristos nu mai este văzut, vedeţi, de la acel timp de acolo. Însă El este pe un cal alb. Astfel, dacă tipul acesta călăreşte un cal alb, el este doar un imitator a lui Cristos, vedeţi. Aţi priceput-o? Reţineţi, călăreţul de pe calul alb nu are nici un nume. Posibil să folosească două sau trei titluri, dar el nu are nici un nume. Însă Cristos are un Nume! Care este acesta? Cuvântul lui Dumnezeu! „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu... Şi Cuvântul, s-a făcut trup,“ vedeţi.

Acest călăreţ nu are nume, dar Cristos este numit Cuvântul lui Dumnezeu. Este ceea ce este El. El este numit aşa. Acum, El are un Nume pe care nici un om nu-l cunoaşte, însă este numit, Cuvântul lui Dumnezeu. Acest tip nu este numit nimic, vedeţi, însă el este pe un cal alb. Călăreţul nu are săgeţi pentru arcul lui. Aţi observat? El are un arc, nu este spus nimic despre faptul că ar avea ceva săgeţi. Astfel, el trebuie să fie un înşelător. Acesta-i adevărul. Posibil că are o mulţime de tunete, dar fără fulgere. Însă, voi puteţi vedea, căci Cristos avea şi fulger şi tunet, pentru că din gura Lui iese o Sabie ascuţită cu două tăişuri şi El loveşte naţiunile cu ea. Iar acest tip nu poate lovi nimic, vedeţi, însă, el joacă partea unui făţarnic. El merge înainte, călărind pe un cal alb, mergând să biruiască.

Cristos are o Sabie ascuţită şi, priviţi! Ea vine din gura Lui - Cuvântul viu! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu descoperit la slujitorii Lui; aşa cum El a zis către Moise: „Du-te, stai acolo şi ţine acel toiag, acolo, afară; cheamă muşte“ şi acolo au fost muşte. Desigur! Orice a rostit, El a făcut-o; şi aceasta s-a împlinit, Cuvântul Lui viu. Dumnezeu şi Cuvântul Lui este însăşi aceeaşi Persoană. Dumnezeu este Cuvântul! Astfel, cine este acest călăreţ misterios din prima epocă a bisericii? Cine este el? Să ne gândim la aceasta. Cine este acest călăreţ misterios care porneşte înainte, în prima epocă a bisericii şi călăreşte drept înainte în eternitate, mergând până la sfârşit?

În a Doua Pecete înaintează, mergând mai departe până la sfârşit. În a Treia Pecete înaintează, mergând mai departe până la sfârşit. A Patra, a Cincia, a Şasea, a Şaptea, în fiecare din ele şi sfârşeşte chiar aici, la sfârşit. Şi la timpul sfârşitului, aceste Cărţi care au fost făcute sul, tot acest timp cu aceste taine în ele, s-au rupt. Apoi, ies tainele, să vedem ce sunt acestea. Dar, de fapt, ele au început în prima epocă a bisericii, deoarece prima epocă a bisericii a primit Mesajul în felul acesta.

Călăreţul pe cal alb a ieşit, vedeţi. Cine este el? El este puternic în puterea lui de biruire. El este un om mare în puterea lui de biruire. Voi vreţi ca eu să vă spun cine este el? El este anticristul. Exact acesta este el! Acum, deoarece, voi vedeţi, dacă un anticrist... Isus a zis, că cei doi vor fi atât de apropiaţi unul cu celălalt, încât va amăgi chiar pe Aleşi (Mireasa), dacă ar fi fost posibil. Anticristul! Acesta este duhul anticrist.

Citiţi contul integral în...
Prima Pecete.

Apoi am văzut în mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.

Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să -i rupă peceţile?“

Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pămînt, nici supt pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

Şi am plîns mult, pentrucă nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

Apocalipsa 5:1-4