În ziua aceea pe Calvar.

William Branham.
 

Citiţi contul integral în...
În ziua aceea pe Calvar.

Luca 23:33,
Cînd au ajuns la locul, numit „Căpăţîna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga.

Este una dintre cele mai împortante zile din toate zilele, care Dumnezeu le-a lăsat pe pământ. Şi dacă este atât de importantă pentru rasa umană, Calvarul - eu cred că este bine ca noi să mergem în urmă, să o examinăm şi să vedem ce înseamnă ea pentru noi. Deoarece, sunt sigur că în această oră târzie în care trăim vom cerceta fiecare lucru important de la Dumnezeu, care trebuie să-l cunoaştem; şi tot ceea ce putem găsi, suntem gata să învăţăm din el. Să vedem ce este pentru noi, ce a făcut Dumnezeu pentru noi şi să vedem ce a promis că va face pentru noi. Pentru aceasta venim noi la biserică.

De aceea predică predicatorul . De aceea el studiază, meditează în Scriptură şi caută inspiraţie, pentru că el este un slujitor public al poporului lui Dumnezeu, iar el încearcă să afle ceva, care v-a... ce Dumnezeu are de spus poporului Său, ceva care îi va ajuta. Posibil ca aceea să fie ceva, care să-i condamne de păcatele lor; însă le va fi de ajutor să se ridice, ca să poată renunţa la păcatele lor, apoi să se ridice şi să-l slujească pe Domnul. Iar slujitorii ar trebui să caute aceste lucruri.

Dacă această zi este atât de importantă, una dintre cele mai mari zile, haideţi să privim la trei lucruri diferite, referitor la ceea ce înseamnă acea zi pentru noi. Am putea lua sute. Însă, în această dimineaţă am ales doar trei lucruri vitale, diferite, la care am vrea să privim pentru următoarele câteva momente, la ceea ce înseamnă Calvarul pentru noi. Şi mă rog ca aceasta să condamne pe fiecare păcătos care este prezent, să-l facă pe fiecare sfânt să se aplece pe genunchii lui; să facă ca fiecare persoană bolnavă să-şi înalţe credinţa către Dumnezeu şi să plece vindecată, fiecare păcătos să fie salvat, fiecare persoană căzută să vină înapoi şi să fie ruşinată de el însuşi; şi fiecare sfânt să se bucure şi să ia o nouă nădejde - nouă speranţă.

Cel mai important lucru a ce înseamnă Calvarul pentru noi şi pentru lume, este că acesta a rezolvat problema păcatului, odată pentru totdeauna. Omul a fost găsit vinovat de păcat, iar păcatul era o pedeapsă pe care nici un om nu o putea plăti. Pedeapsa era atât de mare, încât nu era nimeni să o poată plăti. Eu cred cu adevărat că Dumnezeu a rânduit aceea în acel fel - ca pedeapsa să fie atât de mare, încât nici un om să nu o poată plăti - astfel ca, El Însuşi să o poată face! Acum, plata păcatului era moartea. Noi toţi ne-am născut în păcat, concepuţi în nelegiuire, am venit în lume vorbind minciuni. De aceea, nici unul dintre noi nu a fost vrednic, sau nu s-a găsit niciunul pe pământ să fie vrednic.

Şi păcatul nu a început pe pământ. Păcatul a început în Cer. Lucifer, diavolul, a fost o creatură condamnată pentru neascultarea lui, încă înainte de a atinge pământul. Păcatul a început în Cer, unde Dumnezeu a pus îngeri şi aşa mai departe, pe aceleaşi baze pe care El a pus fiinţele umane. Cunoştinţă. Pomul cunoştinţei... pomul Vieţii şi pomul cunoştinţei, unde omul îşi putea face alegerea. Şi când lui Lucifer i s-a dat întâietatea ca să-şi facă alegerea, el a vrut ceva mai bun decât a avut Dumnezeu. Aceea a pornit necazul.

Şi, acolo a fost o pretenţie pentru păcat. Pretenţia a fost moartea. Moartea a fost pedeapsa. Şi aceea este... noi am putea intra în mari detalii despre aceasta pentru că eu nu cred că există doar o singură moarte. Există o singură viaţă. Eu cred că un om care are viaţă eternă nu poate muri niciodată şi cred că există o anihilare completă a unui suflet care păcătuieşte. Deoarece Biblia zice: “Sufletul care păcătuieşte, cu siguranţă va muri.” - nu omul, sufletul care păcătuieşte. Astfel, Satan trebuie cu siguranţă să moară, ca să fie complet distrus. Eu sunt în dezacord cu universaliştii care spun că Satan va fi salvat! El a păcătuit şi el este iniţiatorul păcatului. Sufletul lui a păcătuit şi el era un duh. Acel duh va fi anihilat complet, nu va rămâne nimic din el.

Când păcatul a lovit pământul, la început, ca un strat de întunecime căzând din ceruri, aceea în mod literal a paralizat pământul. Aceea a aruncat fiecare creatură de pe pământ şi toată creaţia lui Dumnezeu, în robie. Omul a fost sub robia morţii, a bolilor, necazurilor şi suferinţelor. Toată natura a căzut cu aceea. Păcatul a fost un anestezic care de fapt a paralizat pământul! Apoi noi am fost puşi aici, fără speranţă, deoarece fiecare făptură de pe pământ a fost supusă la aceasta şi fiecare, care s-a născut pe pământ este supus acesteia. Astfel, aceea trebuia să vină dintr-un loc unde nu exista păcat. Nu putea veni de pe pământ.

Niciunul dintre noi nu-l putea răscumpăra pe celălalt. Trebuia să vină de la un Altul. De aceea, când omul şi-a dat seama că el s-a separat de Dumnezeul lui, el a devenit pribeag. Ei au plâns, au strigat, au trudit, au pribegit prin munţi şi prin pustiu, căutând o Cetate al cărui ziditor şi meşter era Dumnezeu. Deoarece el a ştiut că, dacă va putea vreodată ajunge înapoi în prezenţa lui Dumnezeu, va putea vorbi din nou cu El. Însă nu era nici o cale de întoarcere. El a devenit pierdut, nu a ştiut în ce direcţie să meargă. Astfel, doar a plecat pribegind, încercând să găsească undeva o cale de întoarcere la acel loc! Ceva din interiorul lui îi spunea că el a venit dintr-un loc care era perfect.

Nu există nici o persoană aici în această audienţă prezentă, în această dimineaţă, sau în audienţa de pe banda magnetică unde va merge în jurul lumii, nu există nici unul aici sau undeva, care să nu caute acea perfecţiune. Voi vă plătiţi facturile şi vă gândiţi că aţi rezolvat. După ce v-aţi plătit facturile, cineva se îmbolnăveşte în familia voastră. După ce trece boala, apoi aveţi mai multe facturi de plătit. Apoi, primul lucru ce se întâmplă, este că părul vostru încărunţeşte şi atunci vreţi să fiţi din nou tineri. Şi va exista ceva tot timpul, în mod constant, din cauza acelui val de păcat. Dar în inima voastră, din cauză că voi căutaţi după aceea, arată că există o perfecţiune pe undeva. Undeva, există ceva.
-----

În cele din urmă, într-o zi - aceea este ziua de la Calvar - acolo a coborât Unul din glorie, Unul cu Numele Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a venit din glorie şi s-a format Calvarul. Aceea a fost ziua când s-a plătit preţul şi problema păcatului a fost rezolvată pentru totdeauna, aceea a deschis calea spre lucrul acesta, după care flămânzim şi însetăm noi. A adus un loc de satisfacţie. Nu există nici un om care a vizitat vreodată Calvarul şi să-l vadă cu adevărat, apoi să mai fie vreodată acelaşi. Tot ce a dorit el vreodată sau a tânjit, s-a împlinit când a ajuns el în acel loc. A fost o zi aşa de importantă şi un lucru atât de important, a zguduit lumea! A zguduit lumea într-un mod cum nu a mai fost zguduită înainte. Când Isus a murit la Calvar şi a plătit preţul păcatului,

această lume păcătoasă s-a întunecat! Soarele a apus în mjlocul zilei. A avut o cădere nervoasă, stâncile s-au zguduit, munţii s-au despicat şi trupurile moarte au ieşit din morminte. Ce a determinat aceasta? Dumnezeu a anulat totul la Calvar. El a rănit acel animal, numit Satan, pentru totdeauna. Acum, acea fiară a devenit mult mai vicioasă din acel moment, deoarece Calvarul a adus lumină rasei umane; şi oricine ştie că un animal rănit este cel mai vicios... târânduse în jur cu spatele lui frânt. Acum, Satan a fost învins la Calvar. Pământul a dovedit că a fost. Cel mai mare preţ care s-a plătit vreodată şi Singurul care îl putea plăti, a venit şi l-a plătit la Calvar. Acolo este locul unde s-a plătit marele preţ. Acesta este unul dintre lucruri.

Dumnezeu a pretins aceasta. Nici un om nu a fost vrednic, nici un om nu a fost în stare, nici un om nu o putea face. Însuşi Dumnezeu a venit şi s-a făcut uman, a trăit o viaţă umană cu dorinţe umane şi a fost răstignit la Calvar. Şi acolo, când Satan s-a gândit că El nu o va face, că El nu va trece prin aceea - El a trecut prin Gheţimani şi prin orice ispită prin care a trecut cândva vreun om. El a trecut prin ele aşa ca toţi oamenii; însă El a plătit preţul! Şi de aceea s-a întunecat pământul. Ca şi o anestezie pentru o operaţie. Când un doctor face unui om anestezia, îl loveşte înainte de a o face. Şi când Dumnezeu a făcut operaţia Bisericii, lumea a primit o anestezie. Natura a avut o zguduire. Nu-i de mirare! Dumnezeu, în trup uman, a murit. Acela a fost ceasul pe care lumea l-a aşteptat, totuşi mulţi dintre ei nu au ştiut. Aşa cum este astăzi, mulţi au aşteptat aceste lucruri şi totuşi ei nu le recunosc. Ei nu văd calea de scăpare. Ei încă încearcă căutând plăcerile şi lucrurile lumii, încercând să-şi găsească calea de scăpare.

Acolo au fost multe semne care au indicat spre ziua aceea, multe simboluri măreţe. A fost simbolizată prin miel, prin viţel, prin porumbel şi toate aceste lucruri; şi totuşi aceea nu o putea birui. Nu putea birui boldul morţii! Căci Satan deţinea pământul. Chiar stâncile pe care a umblat el cândva, în sus şi-n jos pe pământ, pucioasa care ardea - Lucifer a fost fiul zorilor şi el umbla pe pământ când acesta era un vulcan aprins - aceleaşi stânci care s-au răcit, când Isus a murit la Calvar au erupt din pământ. Prin preţul ce s-a plătit robia lui Satan a fost distrusă.

Dumnezeu a pus înapoi în mâinile omului o cale înapoi spre ceea ce căuta. El nu mai trebuia să plângă. Când a rupt El coloana vertebrală lui Satan, acolo la Calvar - coloana vertebrală a păcatului, a bolilor - aceea aduce fiecare fiinţă muritoare de pe pământ, înapoi în Prezenţa lui Dumnezeu, cu păcatele iertate. Aleluia! Păcatele noastre sunt iertate! Nu ne mai poate izola Satan de Dumnezeu! Acolo s-a creat o autostradă, iar pe el s-a pus un telefon, acolo este un fir spre Glorie! Duce pe fiecare persoană în contact cu acel fir. Dacă un om este plin de păcate îl conectează la centrală. El poate fi iertat de acel păcat. Nu doar atât, dar pentru acel păcat s-a plătit! Voi nu trebuie să ziceţi: “Eu nu sunt vrednic.” Sigur, voi nu sunteţi. Niciodată nu aţi putea fi. Însă Unul vrednic a luat locul vostru! Voi sunteţi liberi! Nu mai trebuie să rătăciţi. Voi nu mai trebuie să fiţi un om căutător de plăceri aici pe pământ.

Este un izvor plin cu Sânge,
Ce curge din venele lui Emanuel,
Unde păcătoşii scufundaţi sub cursul lui,
Îşi pierd toate petele de vină.

Voi nu trebuie să fiţi pierduţi. “Există o autostradă şi o cale şi aceea se numeşte calea sfinţeniei; cel necurat nu va trece pe ea.” Deoarece, el vine mai întâi la izvor, apoi intră pe autostradă.

El a frânt puterile lui Satan. El a deschis uşile închisorii iadului, pentru ca fiecare om care a fost închis pe acest pământ - în închisori - temându-se când va muri, ce fel de moartea va fi pentru el... La Calvar, El a deschis uşile acelor celule şi a eliberat fiecare captiv. Voi nu mai trebuie să fiţi trântiţi de păcat. Voi nu mai trebuie să vă daţi mădularele voastre păcatului, băuturii, fumatului, jocului de noroc, minciunii. Puteţi fi cinstiţi, corecţi şi buni; şi Satan nu poate face nimic referitor la aceea, deoarece v-aţi prins de un destin, un destin al vieţii care este ancorat în Stânca de Veacuri. Nimic nu vă poate clătina de pe aceasta. Nici un vânt nu vă poate clătina de pe ea. Nimic, nici măcar moartea însăşi, nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus. 29 Aceasta este ceea ce însemnă Calvarul. Oamenii care au fost în robie au fost eliberaţi. Oameni care odată erau sub frica morţii nu se mai tem de moarte. Un om care tânjeşte după o Cetate, al cărei ziditor şi meşter este Dumnezeu, el poate păşi pe acea autostradă şi îşi poate îndrepta faţa spre Cer, deoarece el este liber. Aleluia, El este răscumpărat! El nu mai trebuie să mai rătăcească, căci acolo există o Cale de a cunoaşte, chiar dacă sunteţi corecţi sau nu. Dumnezeu ne dă viaţa. Păcatele noastre sau dus. În ziua aceea pe Calvar s-a plătit preţul.
-----

Mai întâi, noi ar trebui să cercetăm ce a însemnat ziua aceea. În al doilea rând, ar trebui să vedem ce a făcut ziua aceea pentru noi, ceea ce a făcut pentru noi. În al treilea rând, haideţi să privim la ceea ce s-ar cuveni să facem noi pentru ziua aceea, la ceea ce s-ar cuveni să facem. Mai întâi, ar trebui să o privim, deoarece este o zi măreaţă - mai măreaţă decât oricare zi. Preţul păcatului a fost rezolvat. Puterea Satanei a fost sfărâmată. Acum vrem să vedem ce ar trebui să facem noi în recunoştinţă. Acum, în recunoştinţă, când Isus a murit la Calvar, în ziua aceea pe Calvar, El nu numai că a plătit preţul pentru păcatele noastre, a plătit preţul dar, de asemenea a făcut o cale ca să-L putem urma. Deoarce noi, ca nişte Adami căzuţi care am fost răscumpăraţi... Aşa cum l-a condus Duhul pe Adam - primul Adam - prin Duhul, care avea controlul peste toată natura, la fel şi noi - al doilea Adam, sau omul pământesc - a fost răscumpărat prin Cristos, începând din ziua Calvarului şi poate să-L urmeze.

Citiţi contul integral în...
În ziua aceea pe Calvar.

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s'au dus: iată că toate lucrurile s'au făcut noi.

2 Corinteni 5:17