Cristos este taina lui Dumnezeu descoperită.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Cristos este taina lui Dumnezeu descoperită.

Observaţi, Dumnezeu a avut un scop întreit în acest mare secret tainic. Dumnezeu, în marele Lui secret tainic pe care El l-a avut înainte de a începe lumea, El are un scop întreit în acesta. Şi acum pe ceea ce vrem noi să mergem, în această dimineaţă, este, ce este acel scop întreit? Vedeţi? Acum, eu cred, prin ajutorul lui... lui Dumnezeu, Care este prezent, şi El ni-l va arăta. Acum, dacă El a avut acest scop întreit, noi vrem să aflăm ce este acest scop întreit.

Primul lucru era, că, Dumnezeu a vrut să Se descopere la oameni. El nu o putea face ca un Mare Iehova Dumnezeu Care a acoperit tot spaţiul, timpul, şi Eternitatea. El nu putea. El este prea mare ca să fie descoperit vreodată oamenilor, deoarece aceasta ar fi prea misterios. Cum ar putea acea Fiinţă măreaţă care nu a început niciodată... care după ce voi aţi mers dincolo de ciclul de o sută de miliarde şi trilioane şi trilioane de ani lumină spaţiu, şi înainte afară în infinit, în Eternitate, şi o mare Creatură care era toată aceea, şi încă este.

Dar ce a vrut El să facă, El a iubit calitatea de tată, căci El era un Tată. Şi singura cale ca El să o poată exprima era să devină un Fiu al omului. Acela-i motivul că Isus a continuat să zică: „Fiul omului.” Vedeţi, ei nu au ştiut despre ce vorbea El, mulţi din ei. Dar acum voi o pricepeţi? Vedeţi? El a vrut să Se exprime. Acela era al Lui, unul din scopurile Lui întreite, era să Se exprime, să Se identifice cu fiinţe umane, să Se descopere în Cristos.

În al doilea rând, să aibă întâietate în Trupul Său de credincioşi, care este, Mireasa Lui, ca El să poată locui în oameni.

Acum, El putea face aceea în Adam şi Eva, dar păcatul i-a despărţit, astfel acum acolo trebuia să fie vreo cale să o obţină înapoi din nou. Oh, Doamne! Oh, acum, aceasta, aceasta este bogat, pentru mine, doar să mă gândesc chiar la aceasta. Vedeţi? Vedeţi care era scopul lui Dumnezeu? Acum de ce nu a ţinut El pe Adam şi Eva în acel fel? Atunci El niciodată nu ar fi fost în stare să-şi exprime plinătatea Sa, atributul Său deplin. Deoarece, El putea fi un Tată acolo, aceasta-i adevărat, dar El de asemenea este un Salvator. Voi ziceţi: „Cum ştii tu că El era?” El este, deoarece eu am avut experienţa. Vedeţi? Vedeţi? El este un Salvator, şi El trebuia să exprime aceea. Şi cum o putea El face? Numai prin Cristos. Cum putea El fi un Fiu? Numai prin Cristos. Cum putea El fi un Vindecător? Numai prin Cristos. Vedeţi, toate lucrurile sunt sfârşite în acea singură Persoană, Isus Cristos. Oh, Doamne!

Când mă gândesc la aceasta, eu doar văd cum denominaţiunile trec de pe scenă, şi toate celelalte doar ducându-se, vedeţi, când eu văd marele scop al lui Dumnezeu, descoperindu-se pe Sine. Şi având, mai întâi, să Se descopere în Cristos: „Plinătatea Dumnezeirii trupeşte.” Şi, atunci, să aducă acea „plinătate a Dumnezeirii trupeşte” într-un popor, ca El să poată avea întaietatea, supravegherea, conducerea.

O altă, seara, dacă nu aţi obţinut banda, eu am predicat-o aici într-o seară, despre Un Prizonier al lui Isus Cristos. Pavel, un prizonier! Vedeţi? Când Dumnezeu vă ia să fiţi prizonierul Lui, atunci voi nu puteţi face nimic decât ceea ce spune Duhul să faceţi. Pavel, cu tot intelectul lui mare, el a învăţat... el a fost învăţat de Gamaliel să fie un mare preot sau rabin, într-o zi. Şi el avea ambiţii mari. El era intelectual un om mare, mare autoritate, un om mare în naţiune. Dar el a trebuit să jertfească fiecare părticică din ea, vedeţi, să devină parte din Cuvânt, să exprime pe Isus Cristos. El ştia ce era să spună.

El avea o noţiune să meargă acolo la ceva loc, nişte fraţi l-au chemat, dar i s-a interzis de către Duhul să-şi facă voia lui proprie. Oh, dacă oamenii pe jumătate spirituali pot să culeagă aceea! Vedeţi? Lui i-a fost interzis să-şi facă voia lui proprie. El putea numai să facă... „Duhul mi-a interzis.” Vedeţi? El era un prizonier la Cristos.

Apoi, această micuţă ghicitoare într-o zi, care el a ştiut, Pavel a ştiut că el avea putere să scoată pe acel drac afară, dar el o putea face numai cum o voia Dumnezeu. Zi de zi ea l-a urmat, strigând după el, dar într-o zi Duhul i-a dat permisiunea. Atunci el a mustrat-o, duhul care era în ea. Vedeţi? El ştia ce era să fii un prizonier.

Moise, intelectele lui, el trebuia să le piardă pentru al afla pe Cristos, să fie un prizonier. Apoi când Dumnezeu a bătut toată lumea afară din el, şi toată tăria lui de om ce era el, şi să stea în Prezenţa acelui Stâlp de Foc în ziua aceea, el s-a aflat doar fără grai. El nici măcar, nici măcar nu putea vorbi, a zis el. Dumnezeu a avut un prizonier atunci. Vedeţi? Tu nu vei încerca după propria ta cercetare. Atunci Dumnezeu trebuia să înzestreze pe omul acesta, să-l înzestreze cu putere suficientă ca el să poată merge acolo jos.

Şi el a zis: „Doamne, i-am spus lui Faraon ce ai spus Tu, şi el nu vrea să o facă.” El a zis: „Atunci ia acesta, toiagul tău,” Dumnezeu vorbea, acela-i Cuvântul lui Dumnezeu: „mergi acolo afară şi îndreaptă-l spre Răsărit, şi cheamă după muşte.” Şi muştele au venit în creaţie, deoarece El avea un prizonier pe care Faraon nu-l putea plăti cu nimic. Nimeni altul nu-l putea întoarce în nici o cale. El era un prizonier complet în lanţurile Cuvântului lui Dumnezeu, limitat numai la AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

Oh, dacă Dumnezeu Îşi poate obţine prizonieri ca acela! Acum, aceea este când El poate exprima întâietatea, voi vedeţi. El, El are omul, sau persoana, aşa că el nu ştie nimic decât pe Cristos. Voi pricepeţi ce vreau să spun? În regulă. Aceea este în al doilea rând. Întai, să Se exprime complet, Dumnezeu în Cristos.

Al doilea, să aibă întâietatea, prin aceasta, în Biserica Sa, care este Trupul Lui, Mireasa, încât El să poată avea întâietatea să Se exprime prin ei. În regulă. Şi, al treilea, să reaşeze Împărăţia la poziţia ei de drept, care a căzut prin păcat prin primul Adam, înapoi unde El a umblat în răcoarea serii, cu oamenii Lui, a vorbit cu ei, a avut părtăşie cu ei. Şi acum păcatul şi moartea i-au despărţit de la Prezenţa Lui şi expresia Lui întreagă. Citiţi voi aceasta? Înainte de întemeierea lumii, să exprime toate din atributele Lui, ce era El.

De aceea, dacă vreun Trinitarian de aici te-ai lăsa doar dezlegat un minut, tu poţi vedea că Tată, Fiu, şi Duh Sfânt nu sunt trei Dumnezei. Acestea sunt trei atribute ale aceluiaşi Dumnezeu. Vedeţi, aceasta este exprimare. Tată, El era, a vrut să fie un Tată. El era un Tată, El era un Fiu, şi El este Duhul Sfânt. Şi Tatăl şi Duhul Sfânt este acelaşi Duh. Nu vedeţi voi? Voi o pricepeţi? Nu trei dumnezei. Diavolii v-au spus lucrurile acelea, să facă un idolatru din voi. Vedeţi? Este un singur Dumnezeu exprimat în trei atribute. Să fie Tată, să fie Salvator, să fie Fiu, să fie Vindecător, vedeţi, sunt exprimările Lui.

Eu vreau să urmez doar puţin la aceea astfel ca oamenii care ascultă la bandă să prindă ideea, care pot vedea. Aceasta mi-ar lua în jurul şi-n jurul ceasului acela, doar fiecare din subiectele acelea. Dar eu sper că o fac suficient de clar ca voi să puteţi vedea la ce ajung eu. Vedeţi?

Dumnezeu, exprimat în Isus Cristos, Care era şi Tată, Fiu, şi Duh Sfânt: „plinătatea Dumnezeirii trupeşte.”
Acum „plinătatea completă a Dumnezeirii trupeşte” locuieşte în Biserica Sa, întâietăţile. Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Cristos; şi tot ce era Cristos, a fost turnat în Biserică, credincioşii. Nu denominaţiune! Noi vom ajunge la aceea în câteva minute, şi aceasta o va scoate din mintea voastră pentru totdeauna, vedeţi; vă arăt ce cauzează aceea, prin ajutorul lui Dumnezeu, dacă El doar ne va permite aceasta.

Care este scopul Lui acum? Să Se exprime ca un Fiu, vedeţi, şi, acum, ca în El să poată locui „plinătatea Dumnezeirii trupeşte.” Eu sunt, eu am Coloseni aşezat aici, chiar înaintea mea. Vedeţi? Că, prin toată Scriptura, acela a fost scopul lui Dumnezeu. Apoi, şi prin această Viaţă a acestui Fiu, crucea Lui: „Sângele,” aceasta spune aici: „a crucii Lui,” ca El să poată împăca cu Sine un Trup, o Mireasă; care este Eva, a doua Evă. Şi Dumnezeu a dat-o într-un model, cum a făcut El lui Moise şi toţi aceia. Acelaşi lucru L-a făcut în Adam şi Eva, dând un model, că ei erau Cristos şi Mireasa. El este al doilea Adam; Biserica este a doua Evă.

Şi atât timp cât a doua Evă compromite împotriva Cuvântului, nu face ea acelaşi lucru pe care l-a făcut prima Evă? Încercând să zică: „Ei bine, aceasta era pentru o altă epocă.” Iar noi vom ajunge la aceea în câteva minute, dacă El a zis că aceasta a fost pentru o altă epocă. Cum poate fi aceasta altă epocă, când El este „acelaşi ieri, azi, şi în veci”? Dar Dumnezeu a hotărât aceea şi „l-a ascuns de ochii celor pricepuţi şi înţelepţi, şi l-a descoperit pruncilor predestinaţi” care erau predestinaţi să o primească.

Citiţi contul integral în...
Cristos este taina lui Dumnezeu descoperită.

Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sînt mai multe, sînt un singur trup, -tot aşa este şi Hristos.

oi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr'un singur Duh.

1 Corinteni 12:12-13