Cuvântul Domnului vine la profeţi.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Evenimente Moderne Clarificate prin Profeţie.

V-au spus vouă Penticostalilor, patruzeci şi cinci, cincizeci de ani în urmă, taţii şi mamele voastre, în vremea când erau Penticostali autentici, când au ieşit dintr-o organizaţie, blestemând lucrul acela şi ieşind afară din ea. Apoi, ca un câine care se întorce la ceea ce a vomitat, s-au întors înapoi în acel lucru. Au făcut acelaşi lucru, omorând acea biserică, i-aţi ucis pe-ai voştri prin acelaşi lucru. Nu am nimic împotriva acelor oameni de acolo, nimic împotriva lor; este sistemul acelui lucru, el face acestea.

Şi reţineţi, ei au omis să vadă confirmarea profeţiilor Cuvântului lui Dumnezeu care se împlineau. Dacă acei preoţi... Ei se aşteptau exact la felul cum urma să vină Mesia; ei ştiau ceea ce urma să se întâmple. Fariseii aveau ideea lor, Saducheii, Irodienii, cu toţii, aveau ideea lor. Însă El nu a venit... El a venit contrar faţă de ceea ce gândea fiecare, însă exact după Cuvânt. Isus a spus aceleaşi lucruri ca aici: “Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi ziua Mea. Dacă aţi fi ştiut... Voi ziceţi: 'Ei bine, Moise! Îl avem pe Moise.'” A zis: “Ei bine, dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine; deoarece el a scris despre Mine.”

Însă, vedeţi, în timp ce Dumnezeu confirma exact ceea ce a promis El, ei aveau un alt fel de aşteptare, cum ar fi trebuit să vină Isus şi... am vrut să spun, a lui Mesia. Pentru ei, Mesia trebuia să vină direct la grupul lor, sau acela nu era Mesia. Ei bine, nu e la fel, aproape şi astăzi: “Dacă nu priveşti prin ochelarii mei, tu nu vezi numic.” Vedeţi, cam aşa sunt lucrurile. Acesta-i adevărul. Nu ne place să ne gândim, dar este adevărul absolut.

În Evrei 1:1: Dumnezeu, în multe rânduri, a scris Biblia prin propria Sa alegere. El nu a scris-o niciodată prin teologi şi nici nu a interpretat-o prin teologi. Nu a fost nici un timp în care vreodată teologii să aibă interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu. Interpretarea vine doar la un profet. Şi singura modalitate ca să putem ieşi vreodată din această încurcătură, este ca Dumnezeu să ne trimită acel profet, exact aşa, este singura cale posibilă. Este crezută, supravegheată şi împlinită.

Vedeţi, nu a fost scrisă de vreun om, ci a fost scrisă de Dumnezeu. Nu este cartea unui om, nu este cartea unui teolog. Este Cartea lui Dumnezeu, este o Carte profetică, scrisă de profeţi şi interpretată de profeţi. Biblia spune: “Cuvântul Domnului vine la profeţi.” Exact!

Cât de frumos a fost aceasta ilustrat... sau demonstrat, când a venit Isus pe pământ, iar Ioan era profetul acelei zile şi el a profeţit. Ei au spus: “Oh, vrei să spui că Dumnezeu va dărâma asociaţiile noastre de aici şi toate aceste lucruri? Şi că va veni un timp când nu vor mai fi templele noastre disponibile pentru închinare?”

El spunea, că va veni un timp când Dumnezeu va aduce ca jertfă, Mielul lui Dumnezeu, un om. Şi spunea, că atunci când El va veni, el îl va cunoaşte. Şi spunea el... El era atât de sigur de mesajul său încât a spus: “El stă chiar acum între voi şi voi nu o ştiţi.” El este chiar acum între voi şi voi nu o ştiţi.

Într-o zi, Isus a trecut pe acolo, iar Ioan şi-a ridicat privirea şi a văzut acel semn deasupra Lui şi a zis: “Iată, Mielul lui Dumnezeu care ia păcatele lumii.” Chiar în minutul acela Isus a ştiut că a fost legitimat înaintea oamenilor. Acum, El a fost Cuvântul; ne îndoim de aceasta? Biblia spune că El era Cuvântul: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu; şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Iată-l... Iată Cuvântul pe pământ (priviţi! ce perfect!) venea direct în apă la profet.

Aceasta-i corect, întotdeauna Cuvântul vine la profet. Astfel, nu ne putem aştepta să vină la teologi. Nu ne putem aştepta să vină la denominaţiuni. Trebuie să vină pe ruta canalului lui Dumnezeu, despre care ne-a prevestit şi este singura cale prin care va veni vreodată. Va fi urât, dispreţuit şi respins. Când va veni, va fi aruncat de o parte şi toate celelalte, însă Dumnezeu o va face oricum. A fost respins în Isus Cristos, a fost respins în Ioan, a fost resprins în Ieremia, a fost respins în Moise. Întotdeauna este aşa. Însă Dumnezeu se mişcă chiar în felul în care a promis El că o va face. Da, domnule, niciodată nu a eşuat să o facă la fel.

-----
Priviţi în Biblie, atunci veţi vedea epoca în care trăim, când veţi vedea aceste lucruri măreţe manifestându-se. Când le-a promis Dumnezeu că le va face? El le face întotdeauna la sfârşitul fiecărei epoci, atunci când biserica ajunge la punctul de cotitură şi se întoarce de la Cuvânt înapoi la păcat şi lucrurile lumeşti. Lucrurile lumeşti înseamnă păcat. Biblia spune: “Dacă iubiţi lumea sau lucrurile din lume, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi.”

Când am vorbit aseară, am vorbit despre jertfa care a fost oferită, Mielul. Trebuiau să fie şapte zile, care reprezintă cele şapte epoci ale Bisericii. Nu trebuia să existe dospeală în mijlocul poporului, fără dospeală timp de şapte zile. Aceasta înseamnă că nu este nimic amestecat cu acesta; este nedospit, în mod constant. Şi noi nu vrem crezuri, dospeală şi lucruri amestecate cu noi. Nu vrem să amestecăm lumea cu noi. Trebuie să fie o pâine nedospită a lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul nealterat al lui Dumnezeu, deoarece: “Omul va trăi cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Sistemele noastre denominaţionale, diferenţele şi toate lucrurile, au pus dospeală în noi şi asta şi aceea, lume şi modă. Şi, oh, s-a ajuns încât aproape peste tot este Hollywood. În final vor ajunge să fie ca în Anglia: va fi o ruşine să se mai facă chemări la altar. Vai! Aşa cum a spus fratele: “Cum poţi aduce peştele în barcă?” Aşa este.

Noi trebuie să predicăm Evanghelia în plinătatea ei, cu puterea lui Dumnezeu, să dovedim faptul că este conform promisiunii acelei epoci şi să demonstrăm că aceea este exact voia lui Dumnezeu. Altfel sunteţi doar un membru de biserică, nu contează cât de mult veţi încerca să faceţi o slujbă lui Dumnezeu. Puteţi merge la partidul “acului şi aţei,” puteţi fi cei mai credincioşi faţă de biserică; însă dacă acel germene de viaţă eternă nu a fost predestinat în voi, ca să fiţi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, voi veţi fi ceva deformat; niciodată nu veţi fi un real, adevărat fiu sau fiică a lui Dumnezeu.

-----
Fiţi atenţi, vedem că oamenii astăzi... Sunt mulţi oameni care pur şi simplu nu pot crede, chiar oameni umpluţi cu Duhul. Am să vă spun una care vă va strânge de gât. Botezul cu Duhul Sfânt nu înseamnă că voi veţi intra, deloc, nu vă bazaţi pe aceea, nu are nimic de-a face cu sufletul tău. Acela este botezul, vedeţi. Aici este sufletul din interior, aici înăuntru; acesta trebuie să vină de la Dumnezeu. Însă în partea exterioară aveţi cinci simţuri şi canale de intrare pentru a contacta casa voastră pământească. În interior, aveţi un duh şi pe el aveţi cinci canale de ieşire: conştiinţa, afecţiunea şi aşa mai departe, cinci canale de ieşire ale acelui duh. Reţineţi, peste acel duh, voi puteţi fi botezaţi cu Duhul real al lui Dumnezeu şi totuşi să fiţi pierduţi. Sufletul este cel care trăieşte, care a fost rânduit de Dumnezeu.

Nu a spus Isus: “Mulţi vor veni la Mine în ziua aceea şi vor zice, 'Doamne, nu am scos eu draci, nu am făcut lucrări minunate, nu am proorocit, mari daruri ale lui Dumnezeu?'” El va spune: “Depărtaţi-vă de la Mine, lucrători ai fărădelegii, nu v-am cunoscut niciodată. Mulţi vor veni în ziua aceea.”

Nu a proorocit Caiafa? El era un diavol. Noi vedem acolo... Şi preoţii, oameni mari, care ar fi trebuit să fie lideri mari în acele zile, smeriţi şi de toate, însă au eşuat să vadă Cuvântul lui Dumnezeu în sine, manifestat înaintea lor. Noi am putea să amintim o grămadă dintre ei, eu mi i-am notat aici. Ce ziceţi de Balaam? El a fost un... Veţi spune: “Dumnezeu i-a schimbat gândirea.” El nu i-a schimbat gândirea!

Când a ieşit Balaam ca un prooroc, s-a dus acolo jos, un episcop, predicator, oricum aţi vrea să-l numiţi; el era un om mare. Însă, când l-a întrebat pe Dumnezeu dacă să meargă acolo jos şi să-l blesteme pe Israel, (lui nu i-au plăcut de la început) deci, când a întrebat dacă să plece, Dumnezeu i-a spus: “Nu te duce!” Apoi, au trimis o grămadă de demnitari, poate, câţiva episcopi sau prezbiteri sau altceva, cu mai multă educaţie ca să-l convingă. El s-a întors şi L-a întrebat din nou pe Dumnezeu. Voi nu trebuie să-L întrebaţi pe Dumnezeu a doua oară! Cum spune Dumnezeu de prima dată, aşa este! Nu trebuie să mai aşteptaţi altceva.

Rebeca nu a aşteptat să i se pună a doua întrebare. Ei au întrebat-o: “Vrei să pleci?”
“Lăsaţi-o să răspundă ea.”
Ea a zis: “Da, voi merge!” Ea a fost ferm inspirată de Dumnezeu. A devenit una din reginele Bibliei, deoarce a acţionat la pulsaţia Duhului lui Dumnezeu, care s-a mişcat peste ea, ca să primească ceea ce era absolut adevărul şi ea l-a crezut.

Acum, vedem că, Balaam, desigur, el nu a putut vedea. El a ieşit şi s-a uitat peste popor şi a zis: “Acum, doar un minut! Noi suntem importanţi, nişte oameni mari aici, sus; voi sunteţi doar o adunătură risipită.” Voi vedeţi? “Şi noi, toţi, credem în acelaşi Dumnezeu.”
Acesta-i adevărul. Ei, toţi, cred în acelaşi Dumnezeu, toţi se închină lui Iehova. Priviţi la jertfa lui Balaam: şapte altare, numărul perfect al lui Dumnezeu; şapte biserici, vedeţi; şapte berbeci, vorbind despre venirea Domnului. Principial, a fost tot atât de fundamental precum Moise; însă, vedeţi voi, nu a fost o legitimare divină. Acolo, amândoi erau profeţi.

Însă, sub slujba lui Moise, a fost un stâlp de foc supranatural, o lumină care atârna deasupra taberei. Acolo erau vindecări divine, era un strigăt al Împăratului în tabără, semne mari, vindecări divine, minuni şi diferite lucrări se făceau în mijlocul lor. Era un semn al unui Dumnezeului viu în mijlocul poporului Său. În mod principial, amândoi aveau dreptate. Şi Balaam a încercat să convingă poporul şi i-a vrăjit cu aceasta. Când? Chiar înainte să ajungă în Ţara Promisă. Într-o zi sau în două, ei ar fi fost în Ţara Promisă.

Citiţi contul integral în...
Evenimente Moderne Clarificate prin Profeţie.

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfîrşitul acestor zile, ne -a vorbit prin Fiul, pe care L -a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

Evrei 1:1-2