Fiii lui Dumnezeu manifestaţi.
<< anterioare
viitoare >>
Înfierea 2.
William Branham.Citiţi contul integral în...
Fiii lui Dumnezeu manifestaţi.Credem noi? Eu nu ştiu ce aş putea face dacă nu aş fi fost un Creştin. Eu doar nu aş vrea să mai rămân. Nu există nimic pentru ce să trăieşti, numai să-i salvezi pe alţii, este din câte ştiu eu mai bine. Acum, în seara aceasta noi vrem doar să începem un mic fond al lecţiei noastre anterioare. Şi eu voi încerca să citesc, de aceea, tot capitolul, dacă eu pot în seara aceasta. Deci duminică dimineaţa eu va trebui poate să presez înăuntru şi duminică dimineaţa şi seara, dacă este în ordine, să încerc să iau în această aranjare despre ce vreau eu să vadă biserica. Oh, este glorios să-ţi afli poziţia! Şi nimeni nu poate face nimic numai dacă tu ştii propriu-zis ceea ce faci.
Cum ar fi dacă tu urma să fii... să ai o operaţie, şi acolo era un doctor tânăr care doar a venit din şcoală care el ar... nu a avut niciodată o operaţie înainte. Deşi, el era tânăr şi chipeş, şi părul îi era pieptănat neted, şi el era îmbrăcat foarte fin, îngrijit, şi de toate. Şi el a zis: „Eu am ascuţit cuţitele, şi am sterilizat toate uneltele şi lucrurile.” Dar tu ai avea un mic simţ ciudat despre aceea. Eu mai degrabă aş avea un doctor bătrân care a trecut prin operaţia aceea de multe ori înainte, înainte ca eu să vreau să fiu tăiat. Eu vreau să ştiu pe cineva nu doar ieşit din şcoală, eu vreau pe cineva cu ceva experienţă. Şi Cel mai experimentat de care ştiu, să chem în seara aceasta, este Duhul Sfânt. El este marele Medic şi marele învăţător al lui Dumnezeu.
-----
Acum, în seara aceasta, Scriptura noastră împarte Cartea Efesenilor, este Cartea lui Iosua din Noul Testament. Ea se împarte şi-i pune în ordine pe „cei biruitori.” Acum, acesta este doar un fond pentru câteva minute, să luăm un loc înainte de a începe citirea, începând cu versetul al 3-lea. Acum, noi aflăm ultima duminică seara că... Dumnezeu în Vechiul Testament i-a făcut Israelului o promisiune a unei ţări de odihnă, deoarece ei au devenit pelerini şi rătăcitori. Şi ei au fost într-o ţară care nu era a lor, şi Dumnezeu a promis prin Abraham că el rămâne, sămânţa lui va rămâne timp de patru sute de ani la un popor străin, şi vor fi maltrataţi, dar printr-o mână puternică El îi va aduce afară într-o ţară bună care curgea cu lapte şi miere.Şi, acum, când se apropia timpul promisiunii, Dumnezeu a ridicat pe cineva să-i aducă în ţara aceea. Câţi din clasă în seara aceasta ştie cine a fost acela... Ştie cine era acela? Moise. Observaţi, un foarte, foarte real model al Aceluia al nostru căruia i-a fost dat să ne ducă în Ţara promisă, Cristos. Acum noi avem o promisiune, căci promisiunea noastră este Odihnă spirituală, unde, a lor era odihnă fizică. Şi astfel ei veneau într-o ţară încât ei puteau să spună: „Aceasta este ţara noastră, noi nu mai suntem rătăcitori noi ne-am aşezat, aceasta este ţara noastră, şi aici noi avem odihna. Noi ne vom planta porumbul, viile noastre, şi noi vom mânca din viile noastre. Şi apoi când noi ne ducem, noi o vom lăsa la copiii noştri.”
-----
Dar acum, înainte. Apoi voi aţi observat pe Moise, acel mare înfăptuitor de minuni care a adus jos Israelul jos prin ţară, şi i-a adus sus la ţara promisă, dar nu le-a aşezat moştenirea lor? El nu le-a dat moştenirea; el i-a călăuzit sus spre ţară, dar Iosua le-a împărţit ţara oamenilor. Este adevărat? Şi Cristos a adus biserica sus la locul unde era făcută posesia pentru ei, le-a fost dată, doar să treacă Iordanul, dar Duhul Sfânt este Acela care pune biserica în ordine. Iosua de astăzi pune biserica în ordinea ei, dând la fiecare, daruri, locuri, poziţii. Şi El este Glasul lui Dumnezeu vorbind prin omul lăuntric pe care Cristos l-a salvat, Duhul Sfânt. Acum obţineţi atât de mult din aceasta? Acum noi intrăm acolo în Cartea Efesenilor. Acum, în acelaşi fel, El aşează poziţional biserica unde aparţin ei. Acum, Iosua i-a aşezat în ţara naturală. Acum Duhul Sfânt aşează biserica, poziţional, în ţară, ca ei, în poziţia în care ei aparţin, moştenirea lor.Acum, primul lucru pe care El îl începe aici, el îşi adresează scrisoarea „Pavel.” Ceea ce, noi vom afla după un timp că toată această taină i-a fost descoperită, nu într-un seminar, nu de vreun teolog, ci a fost o descoperire Divină a Duhului Sfânt pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Pavel. Ştiind că taina lui Dumnezeu, el a zis, că a fost ascunsă de la întemeierea lumii, i-a fost descoperită lui de Duhul Sfânt. Şi Duhul Sfânt printre oameni punea pe fiecare în ordine, aşezând biserica în poziţie.
-----
Dar omul din afara Canaanului nu ştie nimic despre aceasta, el încă pribegeşte. Nu zic că el nu este un om bun, eu nu spun asta. Eu nu spun că chiar omul din Egipt nu era un om bun, dar el, până când el a venit acolo în această posesie. Şi posesia, care, promisiunea care a fost dată bisericii nu este o ţară naturală, ci o ţară spirituală, căci noi suntem o preoţie regală, o naţiune sfântă. Atunci în această preoţie regală, naţiune sfântă, popor deosebit, chemaţi afară, desemnaţi, aleşi, puşi deoparte, atunci toată lumea este moartă în exterior. Şi noi suntem conduşi de Duhul. Fii şi fiice ale lui Dumnezeu sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu; nu de om, ci de Duhul.-----
Cu aşteptări arzătoare, toată creaţia aşteaptă după manifestare. Vedeţi, manifestarea! Ce este manifestarea? A face cunoscut! Toată lumea. Mahomedanii de acolo, ei aşteaptă după aceasta. Peste tot în jur, pretutindeni, ei aşteaptă după ea. „Unde sunt aceşti oameni?” Noi am avut... Noi am avut un vâjâit de vânt puternic, noi am avut tunete şi fulgere, noi am avut ulei şi sânge, noi am avut tot felul de lucruri; dar noi am omis să auzim acel Glas micuţ domol liniştit care l-a atras pe profet, care a înfăşurat haina în jurul lui şi a ieşit afară, zicea: „Iatămă, Doamne.” Vedeţi?-----
Când noi suntem în Cristos, noi avem binecuvântare spirituală. În afară de Cristos, noi avem senzaţii. În Cristos noi avem binecuvântare pozitivă. Nu credinţe prefăcute, nu simulări, nu prefăcătorii. Dar atât timp cât tu încerci să spui că eşti în Ţara promisă, şi nu eşti, păcatele tale te vor găsi afară. Şi, primul lucru ce ştii, tu te vei afla zbârcit şi totul aşa cum o numim în lume, mânjit. Tu vei afla că tu nu ai aceea despre care vorbeşti. Dar când tu eşti în Cristos Isus, El ţi-a promis pace Cerească, binecuvântări Cereşti, Duh Ceresc, totul este al tău. Tu eşti în Ţara promisă şi în deplină posesie a fiecărui lucru. Amin. Cât de frumos! Oh, să studiem. După cum el ne-a ales... Acum, aici este unde se poticneşte biserica aşa de rău. După cum el ne-a ales în el... (în Cine?) Cristos!-----
Acum, seara trecută, sau dimineaţa trecută, la ora şapte, când Duhul Sfânt, prin bunătatea Lui şi harul Lui, m-a luat din acest trup, eu cred, eu cred. Da sau nu, eu nu spun, şi am intrat în ţara aceea şi am văzut oamenii aceia, şi ei erau toţi tineri. Şi am văzut cel mai drăguţ popor ce l-am văzut în viaţa mea. Şi El mi-a zis: „Unii din ei erau în vârstă de nouăzeci de ani. Ei sunt convertiţii tăi. Nu-i de mirare că ei strigau, 'Fratele meu! Fratele meu!'” [Vezi: Moarte. Ce atunci?]-----
Cum am obţinut noi aceasta? De unde o ştim noi? Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, ne-a predestinat! Cine? Acei care sunt în Ţara promisă. ...ne-a predestinat la înfierea de copii prin Isus Cristos... după buna Lui plăcere a voii sale, Pentru laudele gloriei Lui... (Ca noi să-L putem lăuda cum a zis El. Aceea este ceea ce era El, Dumnezeu, noi vrem să-L lăudăm)... laudele slavei Lui a harului lui, în care el ne-a făcut acceptabili în cel preaiubit. În Cristos noi suntem acceptaţi. În care noi avem răscumpărare prin sânge, iertarea de p-ă-c-a-t-e...Eu trebuie să merg înapoi la înfiere, dar eu vreau să mă opresc la „păcate” aici un minut. „Păcate,” aţi observat aceea? Voi ştiţi că Dumnezeu nu-l condamnă pe păcătos fiindcă păcătuieşte? El îl condamnă pentru că este un păcătos. Dacă un păcătos fumează un trabuc, El nu-l condamnă pentru aceasta; el este un păcătos, oricum. Vedeţi? Vedeţi? El nu are ceva păcate, păcătosul nu are. El doar este un păcătos, vedeţi, el nu are ceva păcate. Dar voi aveţi păcat, voi care sunteţi Creştini. Voi observaţi că aici El vorbeşte către Biserică. O ţine drept. Vedeţi? Vedeţi? „Iertarea păcatelor,” p-ă-c-a-t-e. Noi facem păcat. Dar păcătosul este doar un păcătos, Dumnezeu nu-l iartă.
-----
Deci „păcate,” p-ă-c-a-t-e, noi avem iertare a păcatelor noastre prin a Lui (ce?) Sânge, Sânge scump. ...după a lui bogăţie de... Cum uităm noi aceasta? Pentru că noi suntem vrednici, noi am făcut ceva să avem păcatele noastre iertate? A Lui ce? ...har; Oh, doamne! Nimic nu aduc în mâinile mele, Doamne. Nimic nu aş putea face, nu există nici un lucru ce eu aş putea face. Priviţi! El m-a predestinat, El m-a chemat, El ma ales. Nu eu L-am ales. El m-a ales, El v-a ales, El ne-a ales pe toţi. Nu noi L-am ales. Isus a zis: „Nu voi M-aţi ales, Eu v-am ales.” El a zis: „Nimeni nu poate veni la Mine numai dacă Tatăl Meu îl atrage întâi, şi toţi pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine. Şi nici unul din ei nu este pierdut, numai fiul pierzării, să împlinească Scriptura.” Vedeţi? Zicea: „Dar toţi pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine.”-----
Ne-a predestinat spre... Ce înseamnă cuvântul „spre”, cuvântul „spre”? Acesta înseamnă că ceva la ce noi venim, spre. „Eu mă duc spre izvor. Mă duc spre scaun.” Humes, tu pricepi asta? „Eu merg spre catedră.” Acum, El ne-a predestinat spre înfierea de copii prin Isus Cristos la sine, după buna Lui plăcere Proprie a voii sale, Câtă plăcere? A cui plăcere era, a cui bunătate? A Lui Proprie. Propria Lui plăcere bună a Propriei Lui Voinţe!Acum, ce este „înfiere”? Acum lăsaţi-mă să iau aceasta acum, eu nu ştiu dacă... Eu nu voi avea timp să trec prin aceasta, dar o voi atinge. Apoi dacă există vreo întrebare, voi mă puteţi întreba puţin mai târziu cândva în mesaj, ceva. Ascultaţi. Înfierea voastră nu este naşterea voastră. Înfierea voastră este aşezarea voastră. Când tu ai fost născut din nou, Ioan 1:17, eu cred, când noi suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu, noi suntem fii ai lui Dumnezeu. Dar noi am fost predestinaţi. Acum aici este la ce încerc eu să vă aduc, pentru aceşti fii din ziua din urmă, voi înţelegeţi. Să... Vedeţi? Noi am fost predestinaţi la (spre) înfiere. Acum, acum iată-ne aici. Acum, aceasta este ceea ce răneşte Penticostalii puţin. Ei spun: „Eu m-am născut din nou! Laudă Domnului, am Duhul Sfânt!” Bine. Tu eşti un copil al lui Dumnezeu. Asta-i adevărat. Dar totuşi aceea nu este despre ce vorbesc eu. Vedeţi, voi aţi fost predestinaţi spre înfiere, înfierea, este aşezarea unui fiu.
Câţi cunoaşteţi regulile de înfiere din Vechiul Testament? Desigur, voi aţi căutat. Un fiu era născut. Eu cred că am aceasta în ceva predică. Ce este acela, Gene, îţi aminteşti? Este pe o bandă. Oh, ce era acela? Eu am atins asupra lui? Oh, da, eu îl am, Ascultaţi De El. Ascultaţi De El, înfierea de copii.
Acum, în Vechiul Testament, când un copil era născut într-o familie, el era un copil când era născut, pentru că el era născut de părinţii lui, el era un fiu al familiei şi moştenitor al tuturor lucrurilor. Acum, dar acest fiu era crescut de tutori. Galateni, al 5- lea capitol, al 17-lea la al 25-lea verset. În ordine. El a fost crescut de tutori, crescători, învăţători.
-----
Intrând în această Ţară promisă. Cum intrăm noi în ea? Noi suntem predestinaţi la aceasta. Biserica, prin cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, a fost predestinată (la ce?) la onoarea Lui, prin harul Lui, la slava, şi închinarea şi slava lui Dumnezeu. Tata, stând acolo în urmă la început, existent de sine, nimic în jurul Lui, a vrut ceva să se închine, astfel El a rânduit mai dinainte şi a predestinat o biserică, şi înainte de întemeierea lumii, şi a pus numele lor în Cartea Vieţii Mielului, când ei... ucis înainte de întemeierea lumii, ca ei să poată apărea în slava Lui şi pentru laudele Lui la sfârşitul timpului, când va aduna toate lucrurile în acel singur Om, Isus Cristos. Iuh! Glorie! Aceea este. Aceea este doar... Şi aceea este chiar acolo, fratele meu, soră. Niciodată să nu te mişti de la Acela.Dumnezeu, prin harul Lui de alegere, v-a chemat. Dumnezeu, prin harul alegerii Lui, v-a sfinţit. Dumnezeu, prin harul alegerii Lui şi puterea Lui, v-a botezat şi v-a pus în această ţară de Odihnă. Cei ce au intrat în această odihnă au încetat de la rătăcirile lor. Ei au încetat de la lucrările lor aşa cum Dumnezeu a încetat de la ale Lui. Ei au bucurie negrăită, şi plină de slavă! Pomul Vieţii înfloreşte în ei. Ei au îndelungă răbdare, mărinimie, bunătate, răbdarea făcută credinţă, credinţă, smerenie, blândeţe, şi aşa mai departe. Pomul Vieţii înfloreşte în ei pentru că nădejdea lor este ancorată în Cristos Isus, mărturia Duhului Sfânt purtând mărturie cu semne şi minuni care urmează credincioşii. „Aceste semne vor urma pe cei ce cred.” Aşa cum ei merg înainte, ei vindecă bolnavii, ei scot draci, ei vorbesc în limbi, ei văd viziuni. Ei... Şi ei umblă cu Dumnezeu, ei vorbesc cu Dumnezeu. Nici un drac nu-i poate mişca, ei sunt neclintiţi, căutând după...?... Uitând lucrurile acelea din trecut, ei presează spre semnul înaltei chemări în Cristos Isus. Acolo sunt ei. Acolo sunt ei. Aceea este acea Biserică.
Citiţi contul integral în...
Fiii lui Dumnezeu manifestaţi.
Când noi suntem
în Cristos,
noi avem
binecuvântare
spirituală.
În afară de Cristos,
noi avem senzaţii.
Căsătorie şi Divorţ.
Dovezi de Potop.
