Izvorul de Apă vie.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Cisterne sparte.

Eu vreau să vorbesc în seara aceasta asupra subiectului, doar pentru un scurt timp despre: Cisterne Sparte. Israel a săvârşit două rele mari. Dumnezeu a spus că ei s-au întors de la El, Izvorul Vieţii, şi şi-au săpat cisterne din care să bea. Acum, asta este ceva. Motivul că m-am gândit despre acest text era pentru că acesta va merge paralel cu ceea ce eu spuneam azi dimineaţă, despre ceasul în care noi trăim, şi Cauza pentru care noi ne luptăm.

Şi noi privim la Israel ca exemplu, că, ce Dumnezeu era, El trebuie întotdeauna să rămână acelaşi. Şi există numai un singur lucru pe care Dumnezeu l-a onorat vreodată, aceea era, calea Lui pe care El a rânduit-o pentru popor. Şi când ei au ieşit din calea aceea, atunci Dumnezeu a fost dezonorat, şi Dumnezeu a făcut să sufere poporul pentru că s-au îndepărtat de la ceea ce El le-a spus să facă, indiferent de ceea ce era. El le-a dat chiar o lege: „Nu atinge, nu mânui, nu gusta.” Drept nu din cauza răului de a-l face, ci răul de nesupunere la ce El a zis să facă. Şi acolo întotdeauna nu poate fi o lege fără o pedeapsa pentru lege. Deoarece, dacă nu există pedeapsa, atunci, legea nu este mare lucru dacă ea nu are o pedeapsă. Legea!

Acum, noi aflăm, că ce au făcut ei în ziua aceea pare să se asemene cu ceea ce facem noi astăzi, ceea ce fac oamenii bisericii. Acum noi vedem un lucru ciudat aici. Aceasta poate să fie ciudat pentru unii oameni, când El a zis: „Voi aţi, ei au, şi-au săpat cisterne, cisterne sparte.” Acum, poate unii dintre voi nu ştiu ce este o cisternă. Câţi ştiu ce este o cisternă? Păi, aproape toţi dintre voi. Dacă voi aţi fost crescuţi vreodată la o fermă, voi ştiţi ce este o cisternă. Îmi amintesc că eu am băut destui gândaci dintr-una, să ştiu ce era o cisternă.

Am predicat afară la ţară unde, într-un arbor de tufiş, unde voi aveaţi un mare ulcior plin de apă de cisternă stând acolo, luat din ploaie, voi ştiţi, şi aceasta cumva a devenit puţin veche. Şi atunci gândacii, în timpul nopţii, au intrat înăuntru. Şi astfel eu ştiu ce este apa de cisternă. O cisternă este un loc, un lucru care este săpat în pământ, să ia locul unei fântâni. Unde oamenii nu au o fântână, atunci ei iau o cisternă. Cu alte cuvinte, o cisternă este un rezervor făcut de om sau o fântână făcută de om în pământ, pe care omul o sapă, să prindă apa, să o folosească. Unii dintre ei o folosesc ca apă de spălat, iar unii o folosesc ca apă de băut, şi în diferite feluri, poate. Toată apa uneori, pe care noi obişnuiam să o luam, era într-o cisternă. Obişnuiam să avem un lucru vechi pe care tu trebuia să-l învârţi, roata, roata, roata, roata, să aduci apa sus; avea găleţi mici pe el, să pompeze apa afară din cisternă.

-----
În câteva zile, voi lăsaţi apa aceea să stea acolo, şi ea devine stătută. Voi lăsaţi apa să stea într-o cisternă, şi ea devine stătută. Şi ea devine plină de broaşte, şi şopârle, şi şerpi. Iar noi obişnuiam să numim aceasta „wiggle-tails,” [larvă de apă - Trans.] mititele... Eu nu ştiu dacă... Ele nu sunt un parazit, ele sunt un... Eu nu pot, eu nu ştiu cum le-aţi numi voi. Dar ceva lucruri mici intra în apă, care noi le numim wiggle-tails. Voi ştiţi ce este această. Câţi ştiu despre ce vorbesc eu? Oh, păi, sigur, voi toţi oamenii de la ţară ştiţi. Ajunge toată această plină de stagnare, şi atunci aceste iubitoare de stagnare vin cu aceasta. Aceasta de fapt vine doar, deoarece ea este stătută. Şi din cauză că este stătută, ea atrage acolo animalul la care îi place lucrurile stătute.

Şi aceasta este foarte mult ca bisericile noastre de astăzi. Eu cred că noi am părăsit... Unul din marile păcate pe care le-a săvârşit biserica astăzi, întocmai ca Israel atunci, ea L-a părăsit, pe Izvorul de Apă vie, şi şi-au săpat pentru ei cisterne făcute de om. Şi aceasta a devenit o locuinţa pentru fiecare lucru care iubeşte acel fel de apă. Şopârle, broaşte, şi tot felul de germeni necuraţi, trăiesc în ea, deoarece acesta este un rezervor făcut de om. Şi în acest rezervor stau aceste lucruri, un exemplu perfect al denominaţionalilor noştri de astăzi. „Acum,” voi ziceţi: „Frate Branham, de ce loveşti tu aşa de tare la acei oameni?” Aceasta se cuvine să fie loviţi. Aceasta trebuie să fie lovit. Fugiţi de ea, deoarece ea în final va forma semnul fiarei. Ţineţi minte, acesta este Adevărul! Acesta va fi semnul fiarei. Denominaţiunea va conduce direct la acesta. Ea este pe drumul ei chiar acolo acum, să forţeze, printr-o putere. Priviţi în vechiul imperiu Roman. Aceasta este exact ce i-a condus la acel semn al unei lepădări. Voi aţi aflat că nici un om nu putea cumpăra sau vinde fără semnul fiarei. El trebuia să-l aibă.

-----
Părăsind fântână arteziană, pentru un sistem făcut de om sau o cisternă, vă puteţi voi imagina pe cineva să facă asta? Vă puteţi imagina condiţiile mintale a unei persoane care ar putea să bea la o fântână arteziană proaspătă, şi ar părăsi aceea pentru o cisternă făcută de om cu broaşte, şi şopârle, şi wiggle-tails, şi toate celelalte în ea? Această nu pare nici chiar sensibil să fie corect, însă aceasta este întocmai exact ce au făcut oamenii. Ei au părăsit Cuvântul, adevărata sursă a Izvorului lui Dumnezeu şi Putere, să bea din cisterne, şi să-şi facă lor cisterne. La fel cum au făcut ei atunci, ei au făcut aceasta acum. Ei zic. El a zis: „Ei M-au părăsit.” Aici El zice, aici în Ieremia 2:14, sau 13, adică. El a zis: „Ei M-au părăsit, Izvorul de Apă vie.”

Acum, noi vedem ce este o cisternă. Noi vedem ce prinde aceasta. Noi vedem cum este ea făcută. Este un lucru făcut de om care vine jos de pe un acoperiş murdar. Apa care cade jos, loveşte pe un acoperiş murdar, şi ea spală numai acoperişul, o pune jos printr-un jgheab făcut de om, printr-un burlan făcut de om, într-un rezervor făcut de om. Şi toată murdăria se adună acolo, şi germenii, şi şopârlele, şi broaştele, şi lucrurile din ţară, în felul acesta. Şi, observaţi, ei sunt animalul necurat; larve, stătute. O larvă nu poate trăi în apă limpede. Dacă ea o face, aceasta ar omorî-o. Ea trebuie să fie în stătut.

Şi acesta este felul cum este cu o mulţime din aceşti paraziţi astăzi. Voi nu puteţi trăi în apa proaspată a Duhului Sfânt. Acesta este motivul că ei sunt aşa de ferm împotriva Cuvântului, şi zic: „Acesta se contrazice pe Sine. Nu există nimic de El.” Este din cauză că ei trebuie să aibă un fel de bazin stătut în care să se unduiască. Adevărat. Asta este în acelaşi fel cu broaştele, şi cu şopârlele, şi cu mormolocii, şi asemănători ca aceia. Ei trebuie să umble în jur prin mlaştina sau bazinul stătut, să trăiască, pentru că aceasta este natura lor să trăiască acolo. Şi voi nu puteţi schimba animalul până nu îi schimbaţi natura. Şi voi nu puteţi face pe un om să vada Cuvântul lui Dumnezeu până nu este schimbată natura lui; şi când natura lui este schimbată din ceea ce el este, într-un fiu al lui Dumnezeu, şi Duhul Sfânt vine în el. Duhul Sfânt a scris Cuvântul lui Dumnezeu!

-----
Plângerea Lui era: „Ei m-au părăsit pe Mine, Cuvântul; şi au acceptat o cisternă spartă, în schimb. Acceptat... Ei m-au părăsit pe Mine, Izvorul Vieţii, Izvorul Apei Vieţii; şi ei doresc şi ar bea mai degrabă dintr-o cisternă stătută.” Vă puteţi imagina asta? Vă puteţi imagina voi o persoană acum, că, aici este o fântână arteziană punând doar afară acea apă, bună de calcar, drept afară din inima stâncilor, jos acolo în albiile de nisip, şi aşa mai departe, tot atât de rece şi bună cât poate ea să fie; şi ar bea mai degrabă dintr-o cisternă de acolo, care a spălat jos acoperişul grajdului, şi şoprurile, şi toate clădirile de afară din jurul locului? Şi o pune drept în acea cisternă acolo, unde infiltrarea apei curge drept înapoi înăuntru, de la şopru, grajdurile şi despărţiturile, şi fiecare lucru curgând drept înapoi în cisternă, şi apoi noi vrem să acce-... să bem din aceea înainte să mergem la acea fântână arteziană? Acolo ar fi ceva greşit mintal cu persoana aceea. Asta-i adevărat.

Şi când un om sau o femeie vor lua o denominaţiune în poziţia lor, care va permite părul scurtat, să poarte pantaloni scurţi, machiaj, şi toate celelalte feluri de lucruri, şi ceva fel micuţ de un program, şi toate aceste comportări, şi se pot duce la aleile de popice, şi tot acel nonsens acolo afară, şi poate suporta aceea; şi le place asta mai mult decât le place Cuvântul lui Dumnezeu de modă veche care taie jos şi ciopleşte afară, şi face doamne din femei, şi le ia şi le face să se îmbrace corect şi să acţioneze corect, ia ţigările şi tutunul, şi jurarea şi înjuratul, şi minciuna şi furtul, la o parte de la voi, şi toată lumea la o parte de la voi, şi vă dă Ceva care este o satisfacţie perfectă. De ce se duce un om sau o femeie la un astfel de lucru ca acela pentru comfort? Cum puteţi voi obţine comfort din aceea?

-----
Oamenii din aceste zile din urmă L-au părăsit, pe adevăratul Cuvânt, Apa Vieţii; şi şi-au săpat pentru ei cisterne denominaţionale; şi, iarăşi, au cioplit, au săpat! Şi acum noi aflăm, ei aveau cisterne sparte. Şi apoi această cisternă este umplută cu germeni necredincioşi, îngâmfare necredincioasă, programe educaţionale, şi aşa mai departe, care este contrar faţă de promisiunile lui Dumnezeu. Ei sunt îndoielnici ai Cuvântului.

Acum, aceste cisterne pe care le au ei, Biblia a zis, că erau „sparte.” Cisterna spartă este o cisternă care „curge”, şi aceasta se scurge afară. Ce face ea? Ea se scurge afară într-o hazna religioasă numită Consiliul Mondial al Bisericilor. Şi aceasta este unde îi conduce pe ei cisterna spartă, totul din cauză că ei l-au părăsit pe El, şi au... Izvorul de Apă vie; şi au făcut aceste cisterne. Săpând mari sisteme de seminarii de învăţare, educaţie, şi aşa mai departe. Acela este felul de cisterne pe care ei îl sapă astăzi, ca un om trebuie să aibă un Ph.D., sau un LL.D., sau o Licenţă în Arte, sau ceva, înainte ca el să poată măcar să meargă să predice. Cisterne care au fost umplute cu teologie făcută de om. Ei îi iau în aceste mari şcoli de învăţare, şi acolo ei injectează în ei propria lor teologie făcută de om, şi ei îi trimit afară cu aceea. În ce zi trăim noi, cisterne făcute de om! Nu deranjează... Nu-i de mirare că lucrul a devenit o putoare, oh, Doamne, aceasta este din cauza că oamenii beau din acela.

Şi când oamenii vor bucurie astăzi, ce fac ei? Oamenii, în loc să accepte bucuria Domnului, ei se întorc spre păcat, pentru bucurie. Oamenii care merg la biserică şi pretind de a fi slujitori ai lui Cristos, când ei devin foarte nervoşi ei aprind o ţigară. Şi când ele vor să aibă ceva amuzare, ele se îmbracă cu hainele lor imorale şi ies afară şi taie iarbă când bărbaţii trec pe acolo, să-i facă să fluiere după ele. Ele fac totul să fie populare. Ele vor să arate ca stelele de cinema. Aceea este bucuria lor. Când, Isus a zis: „Eu sunt suficienţa lor.” Motivul că ei se duc la acela, este deoarece ei nu vor să bea din acel Izvor. Ei L-au refuzat. Ei nu vor să bea din Acesta. Ei se unesc la un fel de sistem făcut de om, un fel de cisternă care este plină de tot felul de lucruri stătute, ca ei să poată să meargă în felul acesta.

-----
Acum în încheiere, eu aş putea zice asta. Orice deosebit de Acesta sunt cisterne sparte, şi ceea ce puneţi în ele în final va curge afară; dacă vă puneţi toate speranţele voastre, tot timpul vostru, şi fiecare lucru, într-unul din acele cisterne stătute. Isus a zis că ele erau cisterne sparte. Dumnezeu a zis: „Ele sunt sparte, şi ele vor scurge afară orice puneţi în ele.” Voi nu puteţi merge mai departe cu ele, deoarece ele vor curge afară. Pentru că El este singura cale la Adevăr, la Viaţă şi la bucurie Eternă, şi pace Eternă. El este Singurul şi singura cale la Aceea. Oh, Doamne! Izvorul nesecat de Viaţă este Isus Cristos. De ce? Şi cine este El? Cuvântul, acelaşi; Cuvântul, Viaţa, Izvorul, „acelaşi ieri, azi, şi în veci.” La adevăratul credincios, Acesta este bucuria lui supremă, Viaţa lui supremă. Şi satisfacţia lui supremă este în Cristos. Nu pompând, nu trăgând, nu aderând, nu pompare; doar crezând şi odihnind. Aceasta este ceea ce El este pentru credincios.

Citiţi contul integral în...
Cisterne sparte.

Miraţi-vă, o ceruri, la această, şi îngroziţi-vă de spaimă, fiţi voi foarte pustiite, zice DOMNUL.

Căci poporul Meu a săvârşit două rele; ei m-au părăsit pe Mine izvorul de apă vie, şi şiau săpat cisterne, cisterne crăpate, care nu pot să ţină nici o apă.

Ieremia 2:12-13