Incredibil, dar adevărat.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Un Paradox.

Acum, subiectul din această după-masă: „Un Paradox.” Acum, cuvântul paradox aşa cum eu l-am căutat doar să fiu sigur că eu am fost corect. Cuvântul „Paradox” înseamnă, conform cu Webster, că: „Aceasta-i ceva incredibil, dar adevărat.” Acum, noi am auzit bătrânii zicând că: „Adevărul este... (oare cum se zice?) mult mai ciudat decât ficţiunea”. Adevărul este... deoarece câteodată când o persoană spune adevărul, uneori el pare foarte ciudat.

-----
Iosua aici este o Carte. De fapt ea este o Carte de Răscumpărare a Vechiului Testament. Iosua, noi va trebui să o considerăm a fi acea Cartea de Răscumpărare pentru că ea este. Răscumpărarea are două părţi. Răscumpărarea are întotdeauna două părţi. Anume: „afară din” şi „în”. E nevoie de două părţi ca să se realizeze răscumpărarea, „afară din”, „în”. Moise a reprezentat legea care i-a adus „afară din” Egipt şi pe de altă parte, Iosua a reprezentat harul care i-a luat „în” ţara făgăduită. Ea a fost o altă cale, legea şi harul au fost două aspecte diferite ale poruncii lui Dumnezeu. Acum, Legea i-a adus „afară” prin Moise şi Iosua i-a dus „înăuntru”. Asta de asemenea reprezintă ceva pentru zilele noastre. Acum, ea reprezintă, aşa cum ei au fost în călătorie, venind din Egipt în ţara făgăduită, tot aşa noi ieşim dintr-o lume a Egiptului, a haosului, mergând pe drumul nostru spre ţara făgăduită. „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, Eu v-aş fi spus,” Ioan 14, venind „din,” mergând „în”.

Ea este Legea care ne-a ajutat să recunoaştem că noi suntem greşiţi, dar acesta-i Harul care ne iartă. Legea nu are speranţă de răscumpărare, deoarece aceea - şi să completez - ea nu are har în ea, deoarece legea doar vă arată că voi sunteţi un păcătos, dar harul vă spune cum să ieşiţi din ea. Legea este poliţistul care vă pune în închisoare, dar Răscumpărarea este singura care vine să plătească amenda voastră, şi „afară din,” şi „în,” în har. Efesul. Acum, noi aflăm acelaşi lucru în Vechiul Testament... eu cred că această Carte a lui Iosua se potriveşte. Un cuvânt potrivit pentru ea ar fi Cartea Efesului a Vechiului Testament. Cartea Efesenilor ar fi un bun titlu pentru această Carte a lui Iosua, căci desigur i se potriveşte.

Acum, noi aflăm că Iosua reprezintă Harul, sau ceva împăcare, care nu poate exista atâta timp cât Legea există. Nici un mesaj, care a înaintat pe oameni vreodată, nu a corespuns cu un mesaj trecut. Aceasta nu se poate. Aici e unde voi aveţi necazuri astăzi. Isus a zis: „Ia vreo persoană o bucată de la o haină Un Paradox 6 nouă să pună la una veche, sau pune vinul nou în burdufuri vechi? Ele s-ar strica. Ele ar exploda.” Ele nar suporta asta. Şi Iosua nu putea veni deloc în slujba lui până ce Moise nu pleca. Astfel, voi vedeţi chiar versetul 1 aici: „Moise, slujitorul Meu este mort. Acum, ridică-te şi ia pe aceşti oameni în ţara făgăduită.” Moise, reprezentând Legea, a servit timpul lui. Ea este legea, ea a servit la timpul ei.

Ei au pornit, într-adevăr, cu harul au pornit. Înainte ca ei să aibă legea, ei au avut harul. În timp ce ei au fost în Egipt, nici unul jos acolo, preoţi şi aşa mai departe, nu au avut vreo lege. Legea încă nu a fost dată. Harul le-a pregătit un profet. Şi de asemenea, harul a pregătit o răscumpărare, mielul jertfit. Noi ajungem la aceasta, în această săptămână, despre jertfa, despre sânge, deoarece acolo şade vindecarea voastră. De aceea răscumpărarea a fost pregătită înainte ca acolo să fie vreo lege. Harul a fost înaintea legii, în timpul legii şi după lege. Tot aşa, acolo a fost Iosua, reprezentând harul. Acesta a fost chiar cu legea, dar el nu putea fi aplicat atâta vreme cât legea a fost în locul lui. Şi tot aşa este şi cu biserica lumii în aceste zile din urmă. Ea a venit, şi-a jucat partea ei, dar vine un timp în care ea trebuie să înceteze. Ea trebuie să o facă. Trebuia să fie un Efeseni de asemenea pentru această călătorie, la fel cum a fost şi cu alte călătorii. Acolo trebuia să vină un Efeseni, un Efes, un Efeseni al acestei călătorii. Priviţi. Acea lege nu putea salva un păcătos, aşa cum am scos-o în relief. Ea nu putea. De aceea, ţara făgăduită a reprezentat o zi de har. Vedeţi, el nu-i putea lua înăuntru, în acea călătorie.

Şi dacă voi observaţi, în acea călătorie, ei au parcurs trei etape în călătoria lor. Prima a fost pregătirea prin credinţă, jos în Egipt, sub mielul jertfit. Apoi ei au traversat Marea Roşie, în pustia separării, care a reprezentat o altă etapă a călătoriei. Deoarece sub pregătire, când toţi au fost gata, atunci când ei au venit la Marea Roşie, acolo a fost un eşec din nou. Oamenii nu au crezut, după ce au văzut multe lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut. Ei totuşi nu au crezut. Şi Dumnezeu a deschis Marea Roşie şi ei au trecut. Noi am fost învăţaţi că toţi oamenii au fost botezaţi de Moise sub nor şi mare.

Acum, ei au fost botezaţi, s-au pocăit şi au fost botezaţi şi au ieşit să umble într-o viaţă nouă, întro ţară nouă, într-o călătorie nouă, printre oameni noi şi mâna lui Dumnezeu era cu ei. Dar în final s-a ajuns la un moment în această călătorie în care ei... când ei nu au fost satisfăcuţi cu umblarea lor în har. Trebuiau să vină la ceva pe care să-l poată face ei înşişi. Acum, aceasta-i unde oameni de astăzi cred despre vindecare divină sau despre vreo altă lucrare a harului lui Dumnezeu, că există ceva ce voi trebuie să faceţi. Nu există nimic ce voi trebuie să faceţi decât să credeţi, doar să credeţi în Dumnezeu. Şi ei, dacă ei ar fi continuat înainte... promisiunea nu le-ar fi fost dată lor sub lege. Promisiunea a fost dată înaintea legii, fără a fi condiţionată. „Eu ţi-am dat această ţară ţie. Treci dincolo în ea”. Dar, înainte ca ei să ajungă la acea promisiune, ei s-au hotărât că era ceva pe care ei înşişi trebuiau să facă. Şi, aceasta, noi încă o aflăm printre fiinţele umane. Noi suntem înclinaţi să fim în acel fel: „Trebuie să fie ceva ce noi trebuie să facem.” Noi simţim de asemenea că trebuie să ne implicăm şi noi cu ceva. Voi trebuie să vă implicaţi cu ceva, şi anume să vă predaţi propria voastră voinţă, propriile voastre idei, la voia şi ideea Atotputernicului Dumnezeu şi atât. Asta-i tot. Doar luaţi promisiunea Lui şi nu vă gândiţi la nimic altceva. Umblaţi cu ea şi Dumnezeu va face restul.

Apoi, ei au vrut o Lege. Şi Dumnezeu întotdeauna vă împlineşte dorinţa inimii voastre. El a promis că va face aceasta. Dar, noi aflăm că atunci când ei s-au întors de la ceea ce Dumnezeu le-a promis, atunci ea le-a fost un ţepuş în trup, până ce Legea le-a fost luată, până ce Isus Cristos a venit şi s-a răstignit ca să îndepărteze Legea. Le-a fost un ţepuş în trup. Şi orice încercaţi voi înşivă să faceţi prin voi, aceasta va lucra întotdeauna în dezonoarea voastră. Ea va lucra în dezavantajul vostru. Doar credeţi simplu în Dumnezeu şi e de ajuns. Dumnezeu a promis: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care vindecă toate bolile tale. (Înţelegeţi?) Dacă există printre voi bolnavi, să cheme bătrânii Bisericii.” El a promis că lucrările pe care El le-a făcut, vor fi făcute în Biserica Lui.

De ce să acceptăm organizaţii şi altele ca acestea, care vor anula această Carte [Fratele Branham ridică Biblia.] Vedeţi, aceasta devine un ţepuş în trup. Şi acum la sfârşitul timpului, noi întâlnim din nou aceasta faţă în faţă; este la metodişti, baptişti, prezbiterieni şi la alţii, înţelegeţi? Voi nu puteţi continua aşa. Voi trebuie să veniţi înapoi la Evanghelia deplină. Ea este făcută pentru omul deplin printr-un Dumnezeu deplin care s-a făcut carne şi a locuit printre noi. Şi noi ştim că aceste lucruri sunt adevărate.

Acum, să observăm faptul că în timpul călătoriei lor în pustie ei au făcut cea mai mare greşeală, pe care Israel a făcut-o vreodată până la Calvar, când (în Exodul 19) ei au acceptat legea în locul harului. Ei au avut harul. Ei au avut un profet. Ei au avut un miel jertfit. Ei au avut răscumpărarea. Ei au fost aduşi prin Marea Roşie. Ei au fost vindecaţi de bolile lor. Ei au avut apă din Stânca lovită. Ei au avut mană din ceruri. Tot ce ei au avut nevoie le-a fost dat şi totuşi ei au vrut altceva. Acum, acesta-i un model perfect al Efesenilor noştri de astăzi. Noi am ieşit din Luther. Noi ne-am dus prin sanctificare sub metodişti. Şi am venit în restaurare sub penticostali, exact cum a fost călătoria în pustie. Când Dumnezeu ne-a adus afară, noi am făcut foarte bine. Dar ce am făcut noi? Am vrut să fim ca restul din ei. Acum, noi aflăm că harul este singurul lucru prin care ne putem salva, niciodată legea.

Iosua aici este un model al slujbei din zilele din urmă. Înţelegeţi? Acum, amintiţi-vă de acele trei etape ale călătoriei. Toate acestea au încetat, întâi legea şi apoi orice trebuia să înceteze, astfel că Iosua... şi Iosua este acelaşi cuvânt ca „Isus” însemnând „Iehova-Salvatorul”. El i-a luat din pustia lor în ţara făgăduită. Acum, eu ştiu că mulţi susţin... Şi eu nu vreau să fiu în dezacord cu studenţii, dar mulţi susţin că ţara făgăduită reprezintă Cerul. Ea nu putea reprezenta Cerul. Ea nu putea, deoarece ei au avut războaie şi necazuri şi tulburări şi de toate, în ţara făgăduită. El, cerul, nu reprezintă ţara făgăduită.

Dar observaţi toate diferenţele care s-au ridicat printre ei chiar înainte ca ei să intre în ţara făgăduită. Un lucru mare a fost Core. Nu a vrut această conducere printr-un singur om. Datan, şi cum ei au venit la Moise şi au încercat să-i spună că: „Mesajul trebuie să însemne aceasta” şi au pus ca interpretări diferite, propriile lor idei despre ce era aceasta. Şi au pierit cu toţii, cu toţii. Isus a zis: „Acolo nu a fost nici unul din ei, cu toţii au pierit.” Ei au zis: „Părinţii noștri au mâncat mană în pustie pentru o durată de patruzeci de ani”. (sfântul Ioan 6). Isus a zis: „Şi ei sunt cu toţii morţi.” Mort, înseamnă „separaţi etern.” Ei toţi sunt morţi, totuşi ei s-au bucurat de auzirea Mesajului. Totuşi ei s-au bucurat de Mana căzută. Nu de o altă mană ci de Mana adevărată.

-----
Acum, noi suntem învăţaţi în al 6-lea capitol, eu cred; da, al 6-lea capitol, despre cele Şapte Peceţi. Se presupune că... Cartea a fost pecetluită cu şapte taine, sau şapte peceţi (Apocalipsa 6). Şi în zilele din urmă, Apocalipsa 10, în Apocalipsa 10, noi aflăm că în Laodicea, în timpul perioadei când ultimul mesager al ultimei epoci va profeţi, cele Şapte Peceţi vor fi deschise, cele Şapte Taine, înşeptitele taine, care au fost omise... În fiecare epocă, au fost câteva din ele care au fost omise. Reformatorii nu au avut timp să se îngrijească de acestea. În zilele lui Luther, el doar a predicat justificarea prin credinţă. După ce el nu a mai fost ei au făcut o biserică. După aceea a venit Wesley, el a predicat sanctificarea. Iată! Şi apoi au venit penticostalii.

Dar, nouă ni s-a promis, conform cu Apocalipsa 10 şi conform cu Maleahi 4 şi cu sfântul Luca 22:17 (n.e. - vezi Luca 17:22) şi aşa mai departe, că trebuie să vină un Efeseni la aceasta. Acolo s-a promis aceasta, prieteni. Acolo trebuie să vină un Efeseni, căci aceste Taine Înşeptite ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie descoperite. Şi acestea au loc în Epoca Laodiceei. Eu cred că noi suntem acolo. Eu cred că noi suntem chiar în umbra venirii Fiului lui Dumnezeu. Şi la fel ca Iosua, înainte ca Efeseni să se ridice, a făcut şi Ioan Botezătorul, s-a ridicat pur şi simplu înaintea următorului Efeseni. Şi nouă ni s-a promis un alt Efeseni. Acesta este prezis aici în Scriptură. De aceea, eu cred că noi trăim în Efeseni din nou. Înapoi, din nou, la... nouă ni s-a promis că ce a fost omis în timpul acelor şapte epoci...

Acum, voi nu puteţi adăuga nimic la Carte sau să scoateţi ceva din ea. Apocalipsa 22:18 zice aşa: „Oricui va adăuga un cuvânt sau va lua un cuvânt, îi va fi luată şi partea lui din Cartea Vieţii.” Deci noi nu putem adăuga sau lua. Aşa că noi, de aceea, ştim că Luther nu putea lua din ea. Wesley, şi aşa mai departe, reformatorii, Knox, Finney, Calvin, în jos, şi aşa mai departe, ei nu au înţeles tot, dar ceea ce ei au avut a fost Adevărul Evangheliei. Dar acum, în zilele din urmă, nouă ne-a fost dată înţelegerea prin Cuvânt, că noi urmează să o înţelegem, deoarece va veni o epocă a Efesului la ea. Şi noi suntem aici. Acum, paradoxul... eu voi părăsi această linie, deoarece eu mai am doar cam zece minute şi apoi noi vom avea rândul de rugăciune. Paradox.

Citiţi contul integral în...
Un Paradox.

Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua cînd a dat Domnul pe Amoriţi în mînile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!“

Şi soarele s'a oprit, şi luna şi -a întrerupt mersul, Pînă ce poporul şi -a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s'a oprit în mijlocul cerului, şi nu s'a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.

'a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, cînd Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.

Iosua 10:12-14