William Branham.

Citiţi contul integral în...
Prezenţa lui Dumnezeu Nerecunoscută.

“Prezenţa Nerecunoscută.” Ce s-au putut gândi aceşti oameni? Dumnezeu întotdeauna... este la fel de fiecare dată când El vine. Când Isus a fost aici pentru prima dată, El a spus: “Voi curăţaţi şi împodobiţi zidurile şi mormintele profeţilor, şi voi i-aţi pus acolo.” Vedeţi, s-a întâmplat ceva şi aceasta a trecut pe lângă ei, Dumnezeu a ascuns-o de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi şi a descoperit-o pruncilor, care voiau să înveţe. Isus a mulţumit Tatălui că a făcut lucrul acesta, vedeţi. Trece tocmai pe lângă oameni şi ei nici măcar nu ştiu acest lucru.

----
Acum, ce s-a întâmplat în zilele profeţilor? Au făcut acelaşi lucru. Ei nu i-au recunoscut când au venit, li s-a terminat slujba, apoi au fost luaţi dintre aleşi. Abia după ce aceştia au plecat, oamenii au recunoscut că a fost un profet printre ei. Isus, El a venit pe pământ. În El locuia Tatăl, Dumnezeu: “Eu şi Tatăl meu una suntem. Tatăl meu locuieşte în mine. Nu Eu sunt Cel care face aceste lucrări, ci Tatăl meu. Şi dacă nu fac lucrările Tatălui meu, atunci să nu mă credeţi.” Dacă aţi observat, când a venit El, cam nouăzeci la sută dintre oameni nici nu au ştiut măcar că El era pe pământ la acel timp; şi totuşi era Salvatorul lumii. Apoi, ei nu au recunoscut niciodată cine a fost El (nici măcar biserica, nici ceilalţi, foarte puţini) până ce L-au răstignit. L-au îngropat, a înviat a treia zi, înainte ca ei să ştie cine a fost El.

Vine şi pleacă, iar oamenii nu-l recunosc până e de domeniul trecutului, iar ei... deoarece, niciodată nu potriveşte cu teologia lor. Nu potriveşte cu ceasul lor. Vedeţi, ce înseamnă aceasta? Întotdeauna ei trăiesc în lumina altei epoci. Întotdeauna. Motivul pentru care nu L-au acceptat pe Isus a fost, deoarece ei trăiau în lumina legii. Când a venit Isus, El nu a fost împotriva legii, ci a venit să împlinească legea. Ei bine, ei nu L-au putut accepta, deoarece mesajul Lui nu era exact în felul tuturor crezurilor lor. Acestea se numeau atunci, tradiţii. Şi El nu a venit conform cu tradiţiile lor. El nu a ţinut tradiţiile lor. Din contră, le-a răsturnat, le-a rupt în bucăţi şi a făcut lucruri care erau contrar cu aceste tradiţii - atât de tare, încât au crezut că le va distruge bisericile. Ei nu L-au putut primi din pricina mesajului Său. Şi cu toţii ştim astăzi că, El a venit exact în linia profeţiilor lui Dumnezeu; însă, atunci ei nu au ştiut aceasta. Şi sar putea să se întâmple din nou şi noi să nu ştim despre aceasta. Îmi imaginez cum ar fi, dacă de fapt El ar apărea în această seară. Ar fi atât de contrar faţă de tot ce ne-am imaginat noi în graficul nostru, în şcolile noastre şi toate celelalte. Ar fi foarte puţini cei care ar recunoaşte ce se întâmplă. El a spus, că aşa va fi cum va veni El.

Acum, Isus a fost atât de identificat Scriptural, de către Scripturi, însă scribii şi Fariseii din acea zi nu L-au putut recunoaşte. De ce n-au putut ei să o facă? De ce nu Lau recunoscut? Deoarece şi L-au închiput diferit. De aceea le-a spus Isus: “Cercetaţi Scripturile; pentru că voi gândiţi că în ele aveţi viaţă eternă; şi ele sunt cele care aduc mărturie despre mine,” vedeţi. Acum, El a venit exact cu Scripturile. Însă ei şi-au închipuit, probabil, că atunci când va veni El, probabil că Mesia va face ce a făcut şi Moise sau ce a făcut Noe - le va construi o corabie sau altceva. Însă, motivul pentru care El a venit în felul cum a venit... Ei nu şi-au dat seama din Scripturi, nici tradiţia lor nu i-a învăţat, aşa că oamenii au fost atât de confuzi, încât nu şi-au dat seama ce se întâmplă. Mă întreb cum ar fi dacă aceasta s-ar întâmpla astăzi. Mă întreb dacă ar fi diferit faţă de ce ne-a învăţat tradiţiile noastre? S-ar putea să vină şi ceva ar trece printre noi; şi noi nu am ştii decât după ce a trecut, apoi s-a terminat. Cam acesta este modul cum va veni.

Aţi ştiut că, atunci când a venit Ioan Botezătorul pe scenă, el a fost prevestit încă din cartea lui Isaia - înainte cu câteva sute de ani? Cam cu opt sute de ani înainte, a profeţit Isaia, mi se pare, înaintea venirii lui Cristos. Ştiţi că Ioan a venit exact în felul cum a spus Isaia că va veni? El a venit exact în felul cum a spus Maleahi că va veni şi totuşi, nici măcar apostolii nu l-au recunoscut? Într-o zi (în Matei 11) Ioan era în închisoare. Şi apostolii... câţiva dintre ucenicii lui s-au dus să-L întrebe pe Isus dacă El este Acela sau să aştepte pe altul. Acum reţineţi. Isus nu le-a dat o carte care să le spună cum să se comporte, cum să se comporte el în închisoare, sau cum să-şi modeleze caracterul. El a spus: “Staţi pe-aproape şi vedeţi ce se va întâmpla. Apoi mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan lucrurile pe care le-aţi văzut că s-au întâmplat.” Aceea a fost dovada că El a fost Cuvântul.

Acum reţineţi, Cuvântul vine întotdeauna la un profet. Ştim cu toţii aceasta. Dumnezeu nu face nimic fără să nu o prezinte profeţilor Săi. Acesta este motivul pentru care cartea Revelaţiei lui Isus Cristos este plinătatea lui Cristos, tocmai înaintea noastră, această carte. Acum. El va trebui să trimită pe cineva să confirme acea carte, să o descopere, să deschidă peceţile şi aşa mai departe. Însă, până la cea mai superioară revelaţie a lui Cristos, este deja recunoscut chiar aici, El este plinătatea acesteia - a revelaţiei. Acum, ţine-ţi minte. Nu s-a întâmplat niciodată să nu vină Cuvântul la profeţi.

Priviţi la Ioan când era în râu, prezicând profetul şi anume că Mesia era chiar atunci printre ei. El a spus: “În mijlocul vostru este Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Acum, ţine-ţi minte, El era tocmai în mijlocul lor. Biblia declară aşa. Şi ei nu L-au recunoscut. Într-o zi, când Isus a venit acolo, Ioan L-a recunoscut. El a spus: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!” Acum, fiţi atenţi. Înainte ca El să fie recunoscut de cineva, El a venit la profet. El a fost Cuvântul; Ioan a fost profetul.

Îmi amintesc ce mi-a spus bătrânul învăţător Baptist: “Ştii ce s-a întâmplat? Isus la botezat pe Ioan.”
Eu am spus: “Nu prea cred.”
El a spus: “Sigur. Ioan nu a fost botezat. El doar a predicat botezul. Nimeni nu a fost vrednic ca să-l boteze. Isus l-a botezat.”
Eu am spus: “Nu ştiu.”
Şi într-o zi, în timp ce studiam, Duhul Sfânt mi-a descoperit-o aşa. Fiţi atenţi. El a intrat în apă. El a spus: “De ce vii la mine? Eu am nevoie să fiu botezat de Tine.” Isus a spus: “Lasă acum să fie aşa. (Fiţi atenţi.) Pentru că aşa ni se cuvine (nouă ni se cuvine) să împlinim toată neprihănirea.” Ioan, care era un profet, cunoştea Cuvântul, ştia că El era Jertfa şi că ea trebuie spălată înainte de a fi adusă. Apoi, El a fost botezat. Ioan L-a botezat deoarece, “Ni se cuvine să împlinim toată neprihănirea.” Cuvântul a venit la profet, în apă.

Chiar şi după ce a fost botezat, oamenii totuşi nu au... Apoi a coborât Duhul Sfânt. Nu toată lumea a văzut aceasta. Doar Ioan a văzut.
Îngerul Domnului ar putea fi în această seară tocmai aici şi poate că o singură persoană îl va vedea, nimeni altcineva.
Acea lumină, acea stea care putea fi văzută de orice observator, pe care au urmărit-o magii, nici un observator nu a ştiu despre ea. Nimeni nu a mai văzut-o înafară de acei magi, deoarece ei trebuiau să o vadă. Ei au văzut-o. Pentru ei a fost reală. Când acea lumină, stâlpul de foc, l-a aruncat pe Pavel la pământ pe drumul Damascului, el a recunoscut că era în prezenţa lui Dumnezeu. Acum, Evreii aceia nu ar fi numit niciodată vreun alt duh: “Doamne.” Pe lângă aceasta, el a ştiut că Acela era acelaşi stâlp de foc care a condus poporul Său prin pustie. El a spus: “Doamne, cine eşti Tu?”
“Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?”
El a spus: “Eu sunt Isus.”

Isus a spus: “Eu vin de la Dumnezeu şi mă întorc la Dumnezeu.” El a fost acel foc care ardea în rugul aprins, care l-a călăuzit pe Moise prin pustie, El s-a întors în Aceea. Acum, el era pe drumul Damascului şi a fost aruncat la pământ; şi toţi acei oameni care au fost împreună cu el, ei nu au văzut stâlpul de foc. Pentru Pavel a fost atât de real, încât şi-a pierdut vederea, apoi a trebuit condus până pe strada numită Dreaptă, din Damasc. A rămas orb.

Anania, acel profet a avut o vedenie şi s-a dus să-şi pună mâinile peste el. Apoi el a primit Duhul Sfânt, solzii au căzut de pe ochii lui şi şi-a recăpătat vederea. A fost atât de real pentru el, încât şi-a pierdut vederea. Şi totuşi, nici unul dintre ceilalţi nu a ştiut că Acesta a fost acolo, nu L-au văzut. La fel este şi în această seară. Se poate ca cineva care şade aici să-L aducă pe Dumnezeu pe scenă, iar ceilalţi să nu ştie nimic despre acel lucru, vedeţi, recunoscându-L pe Dumnezeu.

Când Isus a fost aici pe pământ şi a săvârşit deplin semnul pe care Biblia spune că Îl va face, totuşi ei nu L-au recunoscut, deoarece acesta nu a fost conform cu tradiţiile lor din acea epocă. El nu trebuia să vină şi să facă ceea ce a făcut Moise. El trebuia să vină şi să se nască dintr-o fecioară. Şi El... Şi conform cu Deuteronom 18:15, El trebuia să fie un profet. Iar El a făcut exact acele semne şi lucrări.

Evreii, mereu căutau semne. Ei au fost învăţaţi: să nu depindă niciodată de discursuri intelectuale. Evreii ştiau mai mult decât atât. Grecii au învăţat aceea. Însă - nu pe discursuri intelectuale - ci bazat pe semne. “Arată-ne un semn.” Aceşti oameni au spus odată: “Rabi, (sau învăţătorule) arată-ne un semn.” Ei au vrut să ştie. El le arătase deja semnul, dar ei au vrut un alt fel de semn. Însă, El a putut face doar semnul acelei epoci.

El face la fel şi astăzi. Această revărsare a Duhului Sfânt este semnul apariţiei Lui, tocmai în această epocă, aşa cum a promis El. Ei au vrut un semn. Iar El le-a dat semnul Scriptural, însă ei au vrut un alt fel de semn.

În acelaşi lucru sunt şi astăzi atât de mulţi oameni în confuzie. Ştiţi că poate avea loc răpirea? Gândiţi-vă la partea tristă a acestui lucru. Daţi-mi voie să revin unde Isus, adică Ioan şi-a trimis ucenicii să-L întrebe pe Isus, dacă El era Mesia sau nu. La acel timp El făcuse deja multe lucrări. După ce s-a întors de la ucenicii care s-au dus să-i spună lui Ioan ce au văzut, Isus le-a spus celor care stăteau acolo: “Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? Ce aţi ieşit să vedeţi în timp ce a predicat Ioan? Aţi ieşit să vedeţi un om îmbrăcat în haine albe, şi aşa mai departe, sau în haine moi? Ei sunt în case împărăteşti.” Ei îngroapă morţii, sărută copilaşii, căsătoresc tinerii şi multe altele. Ei nu ştiu să mânuiască o sabie cu două tăişuri.

A spus: “Atunci, ce aţi ieşit să vedeţi? O trestie clătinată de vânt?”

Dacă cineva, vreun grup, îi va oferi ceva mai mulţi bani se va duce la ei, în loc să meargă în ceea ce l-a chemat Domnul?“ Nu Ioan. L-ar fi putut cineva schimba spunându-i: ”O să-ţi dăm mai mult, dacă vei nega aceasta şi vei lua aceea.“? Nu Ioan. El a spus: “Atunci, ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Eu vă spun, mai mult decât un profet. Şi dacă îl veţi putea primi, el este cel despre care vorbeşte profetul: 'Iată, voi trimite pe mesagerul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea.'” Acesta a fost Maleahi 3, acolo a spus-o el.

Într-o zi, ucenicii au pus o întrebare: “De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” Isus le-a spus: “El deja a venit şi voi nu aţi ştiut.” Ei au înţeles că era vorba de Ioan Botezătorul. Nici atunci acei apostoli aleşi nu au putut vedea cine a fost el. El a fost Ilie. Acum, priviţi. Ştiţi că venirea Domnului va fi o venire secretă? El a spus: “Doi vor fi într-un pat, pe unul îl voi lua şi unul îl voi lăsa. (Aceasta este zona unde va fi noapte.) Doi vor fi în câmp, pe unul îl voi lua şi unul îl voi lăsa.”

Ştiţi că sunt aşa de mulţi oameni care dispar zilnic de pe faţa pămâtului, de care nimeni nu dă socoteală? Într-una din aceste zile, s-ar putea ca oamnii să spună: “Ei bine, vrei să spui că necazul cel mare şi celelalte lucruri sunt acum peste noi? Eu m-am gândit că biserica trebuia să meargă înaintea necazului cel mare.” Ei nu realizează şi nu înţeleg că răpirea ar putea avea loc şi ei nu ar şti nimic despre aceasta. Este o plecare secretă a bisericii.

Şi gândiţi-vă, oamenii vor continua să predice, spunând că ei cred că au fost salvaţi, se vor ataşa la biserici, vor construi biserici, vor continua tot aşa cum au făcut în zilele lui Noe şi aşa mai departe. Şi nu vor şti că răpirea a trecut. “Aceasta deja s-a întâmplat şi voi nu aţi ştiut.” Sunt sute de oameni care dispar de pe pământ şi oamenii nu ştiu nimic unde s-au dus. Ei nu pot explica asta. Pleacă o persoană undeva, apoi nu se mai aude nimic despre ea. Şi aşa ar putea fi răpirea.

Prieteni, vreau să vă spun, doar faptul că noi suntem membri de biserică sau ceva de felul acesta, aceasta nu ne ajută prea mult. Mai bine îmbrăcaţi-vă armura! Mai bine luaţi întreg Cuvântul lui Dumnezeu şi ţineţi-vă de el, renunţaţi să vă mai comportaţi ca acest Hollywood de aici. A pătruns tocmai în biserică şi este o ruşine. Însă, Hollywoodul străluceşte. Face o lumină strălucitoare. Şi biserica astăzi, încearcă să se compare cu Hollywoodul. Cristos nu este în Hollywood. Cristos este într-o persoană. Hollywoodul (străluceşte), Hollywoodul străluceşte în timp ce Evanghelia radiază cu umilinţă. Dumnezeu nu este în aceste locuri măreţe, frumoase, moderne şi toate acele lucruri pe care le vedem noi. El vine în umilinţă, în formă de blândeţe şi bunătate.
Treceţi pe lângă ele şi dacă sunteţi familiarizaţi cu Cuvântul veţi vedea aceasta. “Cine are urechi, să audă ce spune Duhul către biserici,” vedeţi.

----
Priviţi la ziua în care trăim. Care este promisiunea pentru această zi? Unde ne aflăm? Ne-am mişcat mai departe în sus. Stâlpul de foc se mişcă, iar copiii lui Israel se deplasau împreună cu stâlpul de foc, altfel se întorceau în Egipt. Noi trebuie să ne mişcăm cu Cuvântul. Astăzi am devenit foarte leneşi. Biserica devine atât de lumească şi indiferentă, mintea lor este amestecată cu televizorul şi cu: “O Iubim Pe Suzy,” precum şi alte lucruri, iar ei stau acasă. Aceasta arată unde este inima oamenilor. Dacă le spui că aceste lucruri sunt greşite, ei spun că eşti nebun. Ce este asta? Iubitori mai mult de plăceri, decât iubitori de Dumnezeu, vedeţi.

Oh, cea mai mare plăcere pe care o ştiu eu, este să fii... să mă rog până realizez că sunt în prezenţa lui Dumnezeu şi să o pot recunoaşte. Cred că acesta ar trebui să fie freamătul bisericii, prezenţa Duhului Sfânt, să-L vedem pe Dumnezeu care a făcut promisiunea stând în mijlocul nostru, să-I simţim prezenţa şi să-I vedem Cuvântul, să-L vedem legitimat. Ar trebui să ne dea credinţă să facem ca şchiopii să umble, orbii să vadă, surzii să audă şi muţii să vorbească!

Citiţi contul integral în...
Prezenţa lui Dumnezeu Nerecunoscută.

Isus i -a zis: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.

Dacă m'aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi deacum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.“

Ioan 14:6-7