Acuzaţia.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Acuzaţia.

Şi acum, azi, eu vreau să citesc ceva Scriptură, doar un minut, din sfântul, sacrul Cuvânt al lui Dumnezeu, găsit în Cartea Sfântului Luca. Al 23-lea capitol din Sfântul Luca, pentru a baza, luăm un program despre ce eu vreau să spun, un gând de bază despre lucrul de care eu vreau să vorbesc. Şi voi întoarceţi acum la Sfântul Luca, al 23- lea capitol, şi eu vreau să citesc un verset. Acela este tot ce am nevoie pentru această bază în această dimineaţă, pe care s-o aşez. Acum noi citim al 23-lea capitol, versetul al 33-lea din al 23-lea capitol.

Şi când ei... au venit la locul, care este numit Calvar, acolo ei l-au răstignit, şi pe răufăcători, unul la dreapta, şi celălalt la stânga.

Acum eu vreau să iau patru cuvinte de acolo, afară din acea citire, să bazez ceea ce vreau să spun, “acolo ei L-au răstignit,” patru cuvinte. Iar acum subiectul meu este numit... Eu aduc o acuzaţie la bisericile denominaţionale din această zi, şi de asemeni multora dintre cele independente, pentru că răstignesc pe Isus Cristos din nou în această zi. Acuzându-i! Această dimineaţă, ea se numeşte: Acuzaţia.

Şi eu vreau cumva să o folosesc mai mult ca şi cum ar fi fost ca o sală de judecată, unde acolo era... Şi la urma urmei, amvonul şi biserica este un tribunal. Biblia a spus, “Este un scaun de judecată, care trebuie să înceapă de la casa Domnului.” Şi acesta este ca tronul şi juriul, şi martorii, şi aşa mai departe. Şi eu am, azi, ca martor al meu, este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi acuzaţia mea este împotriva bisericilor de azi. Acum eu nu aduc pe păcătos în aceasta. Eu doar vorbesc aceasta către biserică. Şi este să fie în benzi acum, şi voi încerca să termin cât de repede pot.

Eu acuz această generaţie pentru a doua răstignire a lui Isus Cristos.

Şi acum ca să fac aceasta în această epocă în care trăim noi, eu fac aceasta, eu trebuie să arăt o dovadă. Dacă eu trebuie să aduc o acuzaţie, tu trebuie să arăţi o dovadă a ofensei criminale ce a fost făcută. Eu trebuie, să-i acuz, eu trebuie să o dovedesc, că aceasta este, că ceea ce spun va sta sus înaintea Judecătorului principal. Ceea ce, şi eu mă iau pe mine ca un procuror la... în această acuzaţie. Ca, Cuvântul lui Dumnezeu, fiind martorul meu, eu acuz această generaţie pentru răstignire.

Eu trebuie să arăt, şi voi arăta, că acelaşi duh este peste oameni azi care au adus prima răstignire, şi fac acelaşi lucru. Eu trebuie să fac aceea, dacă va fi o răstignire, că ei au răstignit. Eu trebuie să arăt oamenilor că aceeaşi atitudine în oameni azi face acelaşi lucru, spiritual, pe care l-au făcut fizic atunci. Ei au răstignit, fizic, pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Şi acum, azi, prin acelaşi Cuvânt, şi prin acelaşi Duh Sfânt şi acelaşi Cuvânt, eu doresc să arăt bisericilor acolo unde stau ele, că ei fac acelaşi lucru azi, şi Biblia spune că ei o vor face, şi dovedeşte că aceasta este ziua în care noi trăim. Nu putea să se facă cu câţiva ani în urmă. Eu spun, cu cincizeci de ani în urmă nu putea să se facă, dar astăzi aceasta este foarte la timp. Şi nu a putut să se facă, poate, cu zece ani în urmă, dar poate să se facă astăzi pentru că- timpul s-a terminat. Noi suntem la timpul sfârşitului. Şi eu cred, ca slujitor al Lui, că noi suntem chiar aproape să trecem de pe acest pământ, la altul.

De aceea, timpul pentru pocăinţă, pentru o naţiune, este dus. Eu cred că această naţiune nu se poate pocăi. Eu cred că ea a trecut linia dintre milă şi judecată. Eu cred că ea se leagănă în balanţă.

“Frate Branham, înainte să începi cazul tău, cum vei dovedi tu aceea?” Doar aceasta, că noi suntem vinovaţi de aceleaşi păcate pentru care Dumnezeu a distrus lumea, în lumea dinainte de potop. Noi suntem vinovaţi de aceleaşi păcate pentru care El a distrus lumea în Sodoma şi Gomora. Şi, acum, şi noi avem toţi aceeaşi dovadă spirituală stând aici înaintea noastră, toţi aceeaşi dovadă spirituală, cunoscută în toată lumea, care a adus jos îndurările lui Dumnezeu peste acele generaţii. Care, de asemeni, să fie respinse, a adus judecata. Deci dacă această generaţie a respins aceeaşi milă care a fost nesocotită în zilele lor, Dumnezeu ar fi nedrept să-i lase să scape fără judecată.

Acum, noi ştim că spiritual ei fac acelaşi lucru azi, căci ei îl fac, de asemeni, pentru acelaşi scop, şi în acelaşi fel cum ei au făcut la răstignirea Domnului, fizic. Ei o fac datorită geloziei, datorită orbirii spirituale. Căci, ei nu vor să vadă. Ei nu vor să asculte de Aceasta. Isus, în călătoria Lui aici pe pământ, El a spus, “Bine a vorbit Isaia despre voi, 'Aveţi ochi şi nu puteţi vedea, şi urechi şi nu puteţi auzi.'” Vedeţi?

Acelaşi motiv, acelaşi. Acelaşi scop şi aceleaşi raţionări, ei aduc răstignirea lui Isus Cristos din nou, iarăşi, (aşa cum noi vom ajunge la aceasta după o vreme), pentru aceleaşi motive pentru care ei au făcut-o atunci. Ei nu pot găsi nimic împotriva Acestuia. Ei nu îndrăznesc să încerce să-L provoace. Şi ei ştiu că dovada este acolo. Şi ei ştiu că Biblia spune aşa. Şi singurul lucru pe care ei îl pot face este să-L hulească. Aceea este exact. Deci, şi toată aceasta, aceleaşi motive.

Şi acum, pe această bază, eu provoc această generaţie de răstignirea lui Isus Cristos; pentru o răstignire, şi vinovăţie; cu mâini murdare, rele, egoiste, denominaţionale au răstignit pe Prinţul Vieţii care a vrut să se prezinte pe Sine oamenilor. Voi spuneţi, “Aceeaşi Persoană?” “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup, şi S-a manifestat.” Cuvântul a fost manifestat în trup, şi ei au condamnat trupul şi L-au pus la moarte, pentru că Cuvântul a fost manifestat. Evrei 13:8, a zis, “Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci.” Este acelaşi Cuvânt. Vedeţi? Şi, pentru acelaşi motiv, ei încearcă să răstignească Cuvântul.

Acum, la textul meu, să pătrund înapoi la subiectul pe care eu vreau să-l iau acolo, cele patru cuvinte. Să explicăm, “acolo.” “Acolo,” cel mai sfânt oraş din lume, Ierusalim. “Acolo,” cel mai religios oraş din lume. Acolo, “ei,” cel mai religios popor din lume, la o sărbătoare religioasă, sărbătoarea Paştelui. “Acolo,” cel mai religios loc, cel mai religios oraş, cea mai mare dintre toate organizaţiile, capul tuturor acelora. Acolo, “ei,” cei mai religioşi oameni din toată lumea, s-au adunat de peste tot din lume. Ei au “răstignit,” cea mai ruşinoasă moarte ce putea fi, ucidere, o persoană putea fi ucisă; gol, au smuls hainele de pe El. “El a dispreţuit ocara.” Ei... Răstignitul are o zdreanţă înfăşurată în jurul Lui; dar ei I-au smuls hainele de pe El. Cea mai ruşinoasă!

Acolo, (cel mai mare oraş religios), ei, (cei mai religioşi oameni), au răstignit, (prin cea mai ruşinoasă moarte), pe El, (cea mai preţioasă Persoană).

Dacă asta nu este suficient să condamn această generaţie! “Acolo”, cea mai religioasă organizaţie, cea mai mare dintre toate bisericile adunate împreună într-un loc. “Ei,” cei mai religioşi oameni din toate rasele, oamenii care sunt presupuşi să fie chiar închinătorii lui Dumnezeu. Ei s-au adunat la cea mai mare sărbătoare sfântă ce o aveau, curăţirea de... Paştele, când ei au fost aduşi din robie în libertate. Şi “acolo” în acel timp, “ei” la acel timp, cei mai religioşi oameni, în cea mai religioasă sărbătoare, la cel mai religios loc, au adus asupra Prinţului Vieţii cel mai ruşinos lucru care putea fi făcut, să dezbrace un Om, şi să-L atârne pe un lemn. Pentru că, “Blestemat este cel,” spunea legea prin care ei se închinau, “blestemat este cel ce atârnă pe un lemn.” Şi El a fost făcut un blestem pentru noi. Smulgându-I hainele, bătându-L, şi batjocorindu-L, tocmai pe Dumnezeul Cerului; luându-I hainele de la El, şi L-au pironit pe o cruce. Pe El! Acolo ei Lau răstignit, sub pedeapsa capitală Romană.

Cea mai ruşinoasă moarte azi nu ar fi împuşcat. Cea mai ruşinoasă moarte azi nu ar fi să fii călcat de o maşină şi omorât, înnecat prin apă, ars de foc. Dar cea mai ruşinoasă moarte astăzi este pedeapsa capitală publică, unde întreaga lume te condamnă şi te numeşte vinovat. Şi întreaga lume şi-au pus mâinile peste acest Om şi L-au numit vinovat, când El era nevinovat. Şi El a murit sub ale vrăjmaşului (nu ale prietenului Lui, nu legile Lui), ci sub răstignirea vrăjmaşului. Prinţul Vieţii, cea mai preţioasă Persoană care a trăit vreodată, sau va trăi vreodată, Isus Cristos. “El,” cea mai preţioasă Persoană! Ţineţi asta în minte acum aşa cum noi zidim acea platformă în jur astăzi.

-----
Acum acele patru cuvinte, ei, Acolo ei L-au răstignit. Acum, voi încă arătaţi Biblia, vedeţi voi. Sunt doar patru cuvinte, dar Biblia îşi condensează Adevărurile Ei. Acum, eu, eu trebuie să merg mult în jur, să explic despre ce vorbesc, dar Biblia nu trebuie să explice nimic. Ea doar este toată Adevăr, deci - Biblia nu trebuie să explice nimic. Ea nu trebuie să o explice, pentru că Ea este tot Adevărul.

Aici sunt patru cuvinte din marele Ei lanţ al Adevărului. Eu voi încerca să o explic. Şi să încerc să explic Aceasta, clar, ar face o bibliotecă. Nu există nici o cale ca eu să explic acele patru cuvinte. Dar acum haideţi, prin ajutorul Aceluia Care a cauzat ca Aceasta să fie scrisă, să încerc să explic aceste patru cuvinte, să o aduc în aşa fel încât oamenii să o înţeleagă. Ce avem noi înaintea noastră acum, noi avem prima răstignire aşternută înaintea noastră; la cel mai sfânt loc, cel mai religios popor, cea mai ruşinoasă moarte, la cea mai preţioasă Persoană. Oh, este atât de contradictoriu. Vai, oh, vai, este dezonorant.

-----
Observaţi, “ei,” închinătorii, oamenii care au căutat după făgăduinţă, oamenii care au căutat după ea, prin ani şi epoci, şi cu nimic de făcut decât în acel seminariu constant. Dar ei au împărţit Cuvântul conform învăţăturii seminarului, şi ei au pierdut tocmai Adevărul din Acesta. “Ei,” preoţii, lucrătorii din ziua aceea! “Acolo,” la cartierele lor generale, “ei,” lucrătorii din ziua aceea, ucideau tocmai pe Dumnezeu, tocmai Mielul. Tocmai pe Acela la care ei pretindeau că se închinau, ei îl ucideau.

Şi, azi, eu acuz acest grup de lucrători ordinaţi; în crezurile şi denominaţiunile lor, ei răstignesc, la oameni, chiar pe Dumnezeul pe care ei pretind că îl iubesc şi slujesc. Eu acuz aceşti lucrători, în Numele Domnului Isus, pe învăţătura lor, care pretinde că “zilele minunilor sunt trecute,” şi că “botezul în apă în Numele lui Isus Cristos nu este suficient şi nu este corect.” Pe oricare din aceste Cuvinte, pe care ei le-au substituit pentru crezuri, eu îi acuz, ca vinovaţi, şi Sângele lui Isus Cristos pe mâinile lor, pentru răstignirea din nou a Domnului Isus, a doua oară. Ei răstignesc pe Cristos, la public, luând de la ei lucrul pe care ei ar trebui să îl dea lor. Şi ei au substituit altceva în locul Lui; un crez bisericesc, pentru popularitate.

-----
Şi eu condamn acelaşi grup astăzi, şi îi acuz, ca vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că ei fac acelaşi lucru. Această generaţie este acuzată. Amintiţi-vă Evrei 13:8, “El este acelaşi ieri, azi şi pentru totdeauna.”

Cum L-au acuzat ei? Din cauza crezurilor lor nu au vrut să-L accepte, şi adânc în inima lor ei au ştiut diferit. Nu a exprimat Nicodim, în al 3-lea capitol din Sfântul Ioan, aceasta bine? “Rabinule, noi, Fariseii,” predicatorii, învăţătorii, “noi ştim că Tu eşti un învăţător trimis de la Dumnezeu, căci nici un om nu ar putea face lucrurile pe care le faci Tu dacă nu era Dumnezeu cu el,” vedeţi. Ei au mărturisit-o public prin unul din oamenii lor recunoscuţi, şi sluj... din cauza crezurilor lor, ei au răstignit pe Cristos. Şi astăzi nu este un cititor care să nu poată citi Fapte 2:38 la fel cum eu îl pot citi, şi restul din Acesta, chiar la fel cum eu îl pot citi. Dar din cauza crezurilor lor, şi din cauza biletelor lor denominaţionale pe care le au în buzunarele lor, semnele fiarei pe care ei le poartă în jur ca şi carnete de părtăşie; şi, şi luând acele lucruri, ei răstignesc pentru ei înşişi pe Isus Cristos din nou, şi Îl răstignesc înaintea publicului, şi hulesc chiar pe Dumnezeul care a promis să facă Aceasta, aducând osândire asupra rasei.

Citiţi contul integral în...
Acuzaţia.

Şi când ei... au venit la locul, care este numit Calvar, acolo ei l-au răstignit, şi pe răufăcători, unul la dreapta, şi celălalt la stânga.

Luca 23:33