Un exod spiritual.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Al treilea exod.

Acum, ei au avut multe exoduri, desigur, dar eu vorbesc despre timpul în care Dumnezeu a chemat un exod, o separare de unde erau ei, la timpul prezent. Aici, Dumnezeu se pregăteşte să împlinească Cuvântul Lui Divin promis care El l-a dat lui Abraham, şi lui Isaac, şi lui Iacob. Ani, sute de ani au trecut, dar, totuşi, Dumnezeu niciodată nu uită promisiunea Lui. La vreme, timpul potrivit, Dumnezeu întotdeauna îşi face promisiunea Lui dreaptă.

De aceea, tu te poţi odihni asigurat că ce a promis Dumnezeu în Biblia aceasta, El o să o facă. Doar nu e nevoie să încerci să gândeşti orice altceva, şi să zici: „Păi, profetul era, poate, era greşit,” sau: „aceea nu s-ar putea întâmpla în ziua aceasta.” A arătat aproape imposibil atunci, mai imposibil decât cum arată acum. Dar Dumnezeu a făcut-o, oricum, pentru că El a promis că El o va face.

Şi priviţi cât de simplu o face El. „Eu am venit jos. Eu am auzit plânsul. Eu Îmi amintesc promisiunea. Eu am venit jos să o fac. Eu te trimit pe tine. Tu o faci. Eu voi fi cu tine. Cu certitudine, Eu voi fi cu tine. Prezenţa Mea care nu dă greş niciodată, va fi cu tine oriunde te duci. Să nu te temi.” Înţelegeţi? „Eu vin jos să izbăvesc.” Eu sunt sigur că mintea spirituală prinde asta. Vedeţi? Vedeţi? „Eu am să te trimit pe tine, să aduci pe poporul Meu la un exod. Cheamă-i afară, şi Eu voi fi cu tine.”

Acum, cum ne putem odihni, cum poate prinde credinţa apucarea aceea acolo. Vedeţi? Dumnezeu o va face. El a promis-o. Nu contează cum, care sunt circumstanţele, sau ce zice oricine altul, Dumnezeu o va face, oricum, pentru că El a promis. Şi El o face aşa de simplu, că, aceasta merge peste înţelegerea minţii culte care ar încerca să raţioneze despre aceasta: „Cum ar putea să fie aceasta?” Eu nu vreau să spun că un om acum, cu o minte bună, tare, educaţie bună, că omul acela nu va înţelege Aceasta. Aceea este în regulă, şi minunat, atât timp cât el foloseşte aceea să nu raţioneze [Adică să nu se pogodească, să nu dea cu presupusul - Trans.], ci, cultura aceea ce o are el, să creadă pe Dumnezeu. Să o lase să fie convertită în simplitatea de a asculta la ce a spus Dumnezeu, şi să-L creadă. Cultura lui îl va ajuta atunci.

Observaţi. Dar când omul încearcă să raţioneze: „Aceasta nu s-ar putea face,” atunci aceea îl îndepărtează de la Dumnezeu, constant, tot timpul, când el încearcă să asculte la ce, propria lui înţelegere. Vedeţi? Dacă tu nu înţelegi, şi Biblia zice un anumit lucru, doar Îl punctezi cu: „Amin.” Doar îl lăsaţi să treacă aşa.

----
Înainte de a putea afla ce înseamnă acest exod, eu am să tipizez exodul acum; exodul de atunci, cu exodul de acum, şi priviţi dacă acesta nu merge exact paralel. Unul din ele este natural. Şi tocmai aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut în natural, El le tipizează din nou, le anti-tipizează în spiritual, un exod spiritual.

Uimitor, să vezi Cuvântul lui Dumnezeu! Cum ar putea să spună careva că El nu este inspirat? Aceasta era cu vreo două mii opt sute de ani în urmă, voi ştiţi. Şi cum că El a promis, şi ce a făcut El şi la aşezat acolo ca exemplu, cum face El umbra despre ceva să mărturisească despre pozitiv. Eu ajung la aceea, diseară, între lună şi soare, cu voia Domnului.

Dar, întâi, noi trebuie să revedem Geneza să vedem de ce erau ei jos în Egipt. De ce să fie poporul lui Dumnezeu afară din ţara aceea? La urma urmei, Dumnezeu a promis aceea, chiar acolo unde era începutul, cu Abraham, Isaac şi Iacob, în Palestina. Dumnezeu le-a dat ţara aceea, şi a zis: „Aceasta este.” O, atunci, de ce să nu fie poporul în locul care Dumnezeu le-a rânduit?

Aceea-i întrebarea de astăzi, de asemenea. Dumnezeu ne-a dat o Cincizecime. El ne-a dat Cartea Faptelor. El ne-a dat Duhul Sfânt, să ne conducă şi să ne călăuzească. El ne-a dat o Ţară. Şi de ce suntem noi afară din Ea? De ce este biserica afară din Ea? De ce nu trăieşte astăzi marea biserică Creştină iarăşi ca Cartea Faptelor, producând acelaşi lucru? Există ceva motiv pentru aceasta.

Noi toţi ştim că suntem dezbinaţi, şi noi suntem într-o stare îngrozitoare. Şi cea mai îngrozitoare stare în care a trăit vreodată Creştinătatea, este astăzi. Şi noi suntem pe… chiar pe marginea sau un pas de o judecată mare, grozavă aşezată pentru biserică. Şi înainte ca această judecată să se poată întâmpla, Dumnezeu cheamă un exod, întocmai cum a făcut El atunci. Păcatele Amoriţilor erau îngrămădite, deci El cheamă un exod spiritual. Acum să mergem înapoi doar un moment, în model, şi să aflăm.

Ei au mers jos în Egipt, totul din cauza geloziei unui frate. Acela-i motivul că Israel era în Egipt la timpul acela, afară din ţară. Amintiţi-vă, promisiunile lui Dumnezeu erau numai atât timp cât ei au stat în ţara aceea.

Acum puteţi voi vedea ce am vorbit noi în rugăciune, cu câteva momente în urmă? De ce a trebuit Dumnezeu să împietrească inima lui Faraon? Să pună poporul înapoi în ţara promisă, înainte ca El să-i poată binecuvânta, să le aducă înainte pe Mesia.

Cum a trebuit El să împietrească inima lui Hitler, să fie împotriva Iudeilor, când el era jumătate Iudeu, el însuşi? Cum putea El să trebuiască să facă aceea în Stalin, Mussolini? Vedeţi? Oameni care nu sunt inspiraţi, ca o naţiune, ei… Dumnezeu trebuie să ia lucrurile prin care trăiesc ei, legile ţării, de multe ori, să facă să vină adevărate promisiunile Lui. Deci, El a trebuit să împietrească inimile acelor dictatori, ca să-i alunge pe Iudei înapoi la ţara promisă. A trebuit să fie în felul acela.

Acum noi aflăm, că, mergând jos, Iosif… Noi cunoaştem povestirea, aşa cum mergem înapoi în Geneza, şi voi o puteţi citi. Pentru că, eu sunt doar puţin târziu să încep la această lecţie lungă de şcoală Duminicală, şi eu voi încerca să mă grăbesc.

Observaţi acum. Citiţi povestirea când puteţi, despre Iosif, fiind născut mai târziu din fraţii lui, înainte de ultimul. Mintea spirituală va prinde aceea chiar acum. El nu era ultimul copil; Beniamin era. Dar, în excomunicare, priviţi. Iosif şi Beniamin erau pe deplin fraţi de sânge, şi singurii doi care erau fraţi. Niciodată nu şi-a obţinut Beniamin recunoaşterea până când el l-a întâlnit pe Iosif. Şi deasupra celorlalţi, lui Beniamin i s-a dat o porţie dublă din tot ce a dat Iosif. În regulă. Observaţi acum, noi aflăm aceea jos acolo. Ei erau...

El a fost luat de la fraţii lui din cauză că el era spiritual. El era un om mare, deşi era cel mai smerit din ceată, cel mai mic din ceată. „Şi ei l-au urât fără o cauză.” Ei nu ar fi trebuit să-l urască. Ei ar fi trebuit să-l respecte. Pentru că, de ce l-au urât ei, pentru că el era un frate? Nu chiar aşa. Ei l-au urât din cauză că Dumnezeu s-a ocupat cu el mai mult decât s-a ocupat El cu restul din ei. Înţelegeţi? El i-a dat o înţelegere spirituală. El putea tălmăci vise, perfect. Şi el putea prezice lucruri care veneau la împlinire, perfect, întocmai exact în felul cum erau ele. Şi el nu se ferea.

El a văzut visul despre snopii aceia închinându-se înaintea snopilor lui, şi atunci fraţii lui s-au mâniat pe el. Au zis: „Eu presupun, atunci, tu micuţule holy-roler,” cu alte cuvinte: „noi va trebui să ne închinăm înaintea ta într-o zi?” Dar acela era felul cum s-a întâmplat. Vedeţi? Cum urmau acei uriaşi mari vreodată să se aplece înaintea acelui ins mic, ne însemnat stând acolo? Dar ei au făcut-o, ei sigur au făcut-o, şi au pledat după milă. Dar el nu a venit în putere, încă, voi vedeţi. El era atunci numai doar în forma de copil.

Şi atunci noi aflăm, prin a face aceasta, că Iosif a fost luat dintre fraţii lui, denominaţiunile, şi aşezat afară singur. Vedeţi? Fraţii lui, toţi în ţară. Şi atunci acolo a venit un lucru aşa de mare. Ne dăm seama că Israel... atât timp cât ei au locuit în locul lor de locuinţă, şi s-au ţinut. Acum, acela-i un lucru bun, să stai în loc. Poziţional, aşa este. Dar, ei s-au scăpat de Duhul.

Fundamentaliştii, astăzi, ştie ce sunt ei poziţional, prin concepţia intelectuală a Bibliei, dar acolo nu este Duh. Ei l-au respins pe Iosif, L-au dat afară. Ei nu au vrut să aibă nimic de-a face cu El. „Este o grămadă de holy-rollers. Este o... Nu vrem nimic de-a face cu Acesta.” Ei L-au excomunicat, L-au vândut, la lume. Ei au fost afară din părtăşia lor. Acum, prin a face aşa, ei erau duşi afară din loc, duşi jos în Egipt, mai târziu.

Acum, povestea acestor fraţi geloşi este cu certitudine de mare comparaţie cu partea spirituală a acesteia astăzi. Noi toţi ne dăm seama de aceea, că este curată gelozie, nu curată. Este veche, murdară, gelozie murdară. Înţelegeţi? Nu există puritate în gelozie. Înţelegeţi? Nu este nimic decât gelozie murdară. Când, ei văd aceeaşi Biblie, şi natura aceluiaşi Dumnezeu care a scris Biblia, adeverindu-Se, şi atunci să respingă Aceea fără un motiv. Curat... Ei bine, nu curat. Aşa cum am spus, este gelozie murdară. Privind pe Dumnezeu că vindecă pe bolnavi, înviază pe morţi, acelaşi Dumnezeu care a trăit în zilele apostolilor! Aceeaşi Evanghelie care au scris-o, pentru această călătorie spirituală, este acelaşi Dumnezeu care face acelaşi lucru. Deci ei nu sunt nimic decât gelozie, au excomunicat: „Şi noi nu-L vom avea printre poporul nostru.” Înţelegeţi? I-a alungat! S-au gândit, fraţii, că ei niciodată nu vor avea folos de un om ca acela, aşa că: „De ce să nu ne scăpăm de el?”

Asta-i ce este, acelaşi lucru s-a întâmplat astăzi. Ei gândesc, că: „Din cauză că bisericile noastre au devenit intelectuale, că noi avem mulţimea cea mai bine îmbrăcată, cea mai mare organizaţie, cei mai deştepţi lucrători, că noi nu avem folos de Duhul Sfânt în felul cum era El în urmă acolo.” Că, ei sunt plini. Cu alte cuvinte, faptele vorbesc mai tare decât cuvintele. Că, seminarele lor, şi ei sunt creierul la fiinţalor. Şi ei vin împreună şi discută acest lucru, sunt mai capabili, cu propriile lor minţi intelectuale, să aşeze o Biserică în ordine, mai bine decât cum ar putea Duhul Sfânt să o facă. Deci, ei nu mai au nevoie de El. „Este Ceva care noi nu avem nevoie astăzi. Aceasta-i, că zilele aceluia au trecut.” Acum, nu este aceea chiar corect? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] „Noi nu avem nevoie de Duhul Sfânt să vindece pe bolnavi. Noi avem doctori. Noi nu avem nevoie de Duhul Sfânt să vorbească în limbi. Noi toţi suntem oameni inteligenţi.” Şi când voi o faceţi, voi luaţi, chiar de la schela voastră, Linia de viaţă. Isus le-a spus la acei Iudei, în zilele Lui: „Nu aţi citit voi că, ‚Piatra care a fost respinsă este Piatra de temelie principală pe care stă toată clădirea'?”

Acum, voi vedeţi ce vreau să spun? Sunt sigur că voi puteţi prinde asta. Că, motivul despre aceasta acum, este din cauză că ei s-au gândit că ei nu au niciodată nevoie de Aceasta. „Noi nu avem nevoie de vorbitori în limbi. Noi nu avem nevoie de tălmăcitori de limbi. Noi nu mai avem nevoie de profeţii Vechiului Testament să ne pună în rânduială, prin Duhul Sfânt. Noi înţelegem Aceasta.” Vedeţi? Ei au adoptat un sistem făcut de om ca să ia locul Duhului Sfânt.

De aceea, acolo sunt oameni care sunt aleşi, îşi au numele lor în Cartea Vieţii Mielului, ei nu se pot duce după aceea. Ei sunt cu gândirea spirituală, şi de aceea ei nu se pot duce pentru aceea, Ei nu o pot suferi, indiferent dacă taţii şi mamele lor au trăit în orice biserică organizaţională.

Când o biserică face, face, poate ea nu ar vorbi aceasta deschis. O, nu. Ei nu vor vorbi aceasta deschis, dar faptele lor o dovedesc. Aici este Cuvântul. Şi Duhul Sfânt o dovedeşte printre aceia, când El îi poate aduce adunaţi împreună, că El încă vindecă pe bolnavi, şi învie morţii, şi vorbeşte în limbi, şi scoate afară draci. Deci, aceasta depinde de... ce-i în interiorul unei persoane.

----
Biserica simte că ea nu are nevoie de Duhul Sfânt. Bisericile vă vor spune asta. Şi bărbaţii se pot ridica şi să vă dea o discuţie aşa de intelectuală, aproape că vă poate face să o credeţi. Acum să ne oprim acolo, un minut. Nu a spus Isus că cei doi vor fi aşa de aproape împreună: „Aceasta i-ar înşela chiar pe cei Aleşi dacă era posibil”? Vorbirile intelectuale vor fi aşa de mieroase, că aceasta ar înşela pe oameni. Aceasta-i evanghelie, sunt bărbaţi care pot să mânuiască cuvântul acela în aşa fel, că el aproape că ar putea face orice persoană intelectuală, dacă voi doar vă încredeţi în intelectualele lor. Ei ar condamna pe Duhul Sfânt, şi iau căile omului. Noi vedem aceea.

Acum, asta-i acelaşi lucru ce l-au gândit ei despre Iosif, şi ei au scăpat de el. Şi, o, jos în Egipt, o, cum ne putem gândi, cum aş putea folosi ceasuri. Tu ai putea sta aici trei ani şi să nu părăseşti subiectul acela, ziua şi noaptea, şi încă să găseşti marile miezuri ale Duhului Sfânt.

Mintea spirituală poate privi jos în Egipt şi să vadă persecuţia aceea crescând; poate vedea pe Iosif dus departe, pentru ca persecuţia să poată creşte. Şi atunci să vadă pe Dumnezeu, cu roata Lui în roţi, totul mişcându-se în jur chiar perfect. Să vadă pe Potifar că îl respinge pe Iosif; vede minciuna aceea spusă. Şi vede pe Iosif în temniţă, şi barba lui îi este crescută, excomunicat de la fraţii lui. Dar atunci, dintr-o dată, Dumnezeu s-a mutat înăuntru.

Cum putem noi vedea roata aceea în roţi, mişcându-se! Marele plan al lui Dumnezeu mişcând totul în sus la acest exod, până la timpul acesta când El să-şi cheme poporul Lui iarăşi înapoi în ţară, înapoi în loc, în poziţie unde El îi poate binecuvânta şi să pună printre ei pe Acela pe care El a promis că Îl va pune printre ei. Ei trebuiau să fie în ţara lor. Amintiţi-vă, ei au trebuit să vină afară din ţara în care erau ei, şi să intre în ţara promisă, înainte ca să poată veni vreodată Mesia promis.

Şi Biserica trebuie să facă acelaşi lucru; să iese din grupul acela de respingători, înainte ca Mesia să poată vreodată să fie manifestat înaintea lor. Voi o vedeţi? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Viaţa lui Mesia, manifestată, pregătind o Biserică, o Mireasă. O femeie se mărită cu un bărbat, şi dacă e în dezacord cu el, ar fi un fel de ceartă, încontinuu. Dar când un bărbat şi soţia lui, prietena lui, logodnica lui, când ei sunt în armonie perfectă, ca un suflet şi un gând, pentru că ei urmează să fie un trup. Atunci, când Biserica poate ajunge în aşa armonie cu Dumnezeu, până când manifestarea Mirelui este manifestată în Mireasă, pentru că ei urmează să fie unul! O, ce lecţie măreaţă. În regulă. Acum, ţineţi minte, mintea spirituală culege aceasta sus, poate vedea modelul şi antimodelul, şi îl culege. În schimb, doar, noi am putea merge cu orele pe aceasta.

Citiţi contul integral în... Al treilea exod.

De aceea vino acum, şi Eu te voi trimite la Faraon, ca tu să poţi să aduci înainte pe poporul meu copiii lui Israel afară din Egipt.

Şi Moise a zis către Dumnezeu, Cine sunt eu, ca eu să merg la Faraon, şi ca eu să-i aduc înainte pe copiii lui Israel afară din Egipt?

Şi el a zis, Cu certitudine Eu voi fi cu tine; şi acesta va fi un însemn pentru tine, că eu te-am trimis: Când tu ai adus înainte poporul afară din Egipt, voi să slujiţi pe Dumnezeu pe muntele acesta.

Exod 3:10-12