Darul lui Dumnezeu înfăşurat.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Darul lui Dumnezeu înfăşurat.

Gândiţi-vă la Betleem. De ce s-a întâmplat că el a fost ales să fie locul de naştere al Regelui regilor? Şi, voi o ştiţi, Betleemul este un loc mic, chiar un oraş foarte mic. Eu adesea m-am întrebat, de ce nu a ales Dumnezeu un loc mult mai religios, pentru acest eveniment măreţ, ca Silo. Silo a fost locul dintâi în care cortul... chivotul a fost pus după ce a trecut Iordanul. Sau Ghilgal, o altă cetate mare religioasă; sau Sion, care este pe munte, sau o altă cetate mare religioasă; sau chiar Ierusalimul, care este capitala mândră, cu toţi înţelepţii şi sfinţii de-a lungul epocii. De ce nu a ales Dumnezeu Ierusalimul?

De ce ar fi ales El Betleemul? Poate părea ca şi cum El ar putea alege un loc, unul din marile cetăţi de refugiu, care ar fi protejat pe Fiul Lui în caz de ceva necaz, venind sus, locul de refugiu ca Ramot-Galad. Acela a fost un mare refugiu care a fost făcut pentru oamenii care puteau fugi în aceste cetăţi. Cades era o altă cetate mare de refugiu; Hebron, o altă cetate mare de refugiu. De ce a ales cu grijă micuţul Betleem şi nu a ales aceste cetăţi mari, căci ele aveau nume mari şi multe din bazele spirituale. Dar, ştiţi, Dumnezeu are o cale în a face lucrurile. Eu sunt bucuros că El o face. Vedeţi? Câteodată El ia lucruri care nu au o bază spirituală, sau nu au vreo bază deloc. Şi de aceea este El Dumnezeu; El poate lua ceva care este nimic, şi să întocmească ceva din acesta. Şi aceea-i ce îl face Dumnezeu. Aceea-i ce ne face să-L iubim. Aceea-i ce ne face pe noi sărmanul popor să-L apreciem, pentru că cu toate că încă suntem săraci, fără nici o bază, totuşi Dumnezeu face lucruri mari cu noi, chiar dacă El ne ia vreodată sub controlul Lui.

Desigur, Iosua a fost unul care a dus pe copii lui Israel şi le-a împărţit pământurile. Şi acestei seminţii a lui Iuda i-a fost dată această porţiune unde este Betleem, care este în colţul de sus la nord al provinciei lui Iuda, o fâşie mică care într-un fel se încheie asemănător unei mici peninsule. Şi în acest loc, această provincie, această mare provincie, era ţara de nord a grâului, era cordonul grâului, unde ei cultivau o mulţime de grâu şi orz.

Şi unul din fii lui Caleb a stabilit şi întemeiat cetatea aceasta. Numele lui era Salma. El era unul din fii lui Caleb. Dacă vreţi să priviţi aceea, eu am sărit peste o mulţime de Scripturi, dar am văzut pe câţiva din fraţii care le-au notat. În 1 Cronici 2:15, de asemenea găsiţi în Matei 1:5 şi unde a stabilit şi întemeiat acest oraş mare, care era un oraş mic. Dar este mare din pricina lucrurilor măreţe care s-au întâmplat în cetatea aceea. Şi întotdeauna am zis, aceasta nu este marea Biserică; este marele Dumnezeu în Biserică. Acesta nu este marele munte sfânt; este marele Duh Sfânt care era pe munte. Acesta nu este omul sfânt; este Duhul Sfânt în om. Vedeţi, acela-i felul cum era cetatea aceasta. Ea era mică la statură, şi mai mult în vale, şi nu aveai prea mult la ce să priveşti; populaţia era redusă ca număr, lucru care este la fel şi astăzi. Dar ea era deoarece Dumnezeu a ales să facă ceva. Acela-i felul care-mi place: ceva pe care Dumnezeu îl alege. Nu conta cum părea pentru oameni atâta timp cât Dumnezeu a ales-o.

Curva Rahav, cu care toţi suntem familiarizaţi, ea fiind o fată tânără care a fost pusă pe străzi de o mamă şi un tată păgân, care a pus-o pe stradă, pentru ca să le aducă un câştig din prostituţie... Şi totuşi jos în fata aceea imorală care a fost pusă pe stradă, ea a auzit că acolo era un Dumnezeu care a răspuns rugăciunii. Şi prima oportunitate care a avut-o ca să primească pe acel Dumnezeu, sau să facă ceva pentru El, ea a făcut-o. Şi Dumnezeu i-a cruţat viaţa şi a salvat pe mama, tatăl şi familia ei. Ea s-a îndrăgostit de un general de armată a lui Israel, noi aflăm din istorie şi s-a căsătorit cu acest general. Şi curtenia lor a fost minunată. Şi în final ei s-au stabilit jos şi au trăit la Betleem.

Şi totuşi acest general căruia i-a adus un fiu pe lume, fiul lui... Pur şi simplu nu mă pot gândi acum la numele generalului. Am încercat. Am crezut că am avut numele lui aici jos, dar nu ştiu. Am numele fiului lui, dar el era fiul lui Rahav cu acest general. Numele lui era Salmon. Nu Solomon din... care a zidit Templul, fiul lui David, ci un altul, Salmon. Şi acest Salmon a născut un fiu a cărui nume era Boaz. Şi Boaz, oh, toţi suntem în cunoştinţă de acea poveste minunată despre Rut şi Boaz.

Acum, vedeţi, această curvă era una dintre neamuri, şi ea era o bunică antică a Domnului Isus Cristos. Şi, de asemenea, când Boaz nepotul ei a ieşit la suprafaţă şi s-a căsătorit cu Rut Moabita, el, de asemenea, s-a căsătorit cu una dintre neamuri, care a făcut pe Isus parte dintre neamuri, vorbind lumeşte. Apoi când a născut copilul lor, numele lui era Obed. Şi Obed a avut un fiu, şi numele lui era Iese. Şi Iese a avut un fiu a cărui nume era David, toate acestea întâmplându-se în micuţul Betleem. Ce este aceasta? Genealogia Domnului Isus, familia pe care cei spirituali au trecut-o cu vederea, sau aşa zişii oameni spirituali.

Şi aceasta a fost pe aceeaşi temelie pe care, Samuel profetul, l-a uns pe David să fie rege peste Israel, chiar acolo la Betleem. Şi prin David a venit marele Fiu: „Tu Fiul lui David,” Fiul care s-a născut într-o mică iesle de paie tocmai lângă marginea dealului, în partea de vest a cetăţii. Era pe acel deal unde îngerii lui Dumnezeu au cântat prima lor colindă. Cuvântul „Betleem,” să-l descompunem. „B-e-t” înseamnă „casă.” „E-l” înseamnă „Dumnezeu.” „l-e-e-m” înseamnă „pâine.” „Casa pâinii lui Dumnezeu.” Cât de potrivit era pentru Pâinea Vieţii ca să iasă din Betleem. „Casa pâinii lui Dumnezeu.” Oh, aceasta este o poveste minunată.

Probabil că a fost puţin doar după înserare şi soarele trebuie că a apus. Stelele probabil au ieşit şi lumina se dusese de vreo două ore, aşa cum măgăruşul se aşeza în locul lui obosit, câteva picioare sus de-a lungul părţii din spate a dealului de vest de Betleem, aşa cum el a privit unde el şi-a aşezat micuţele lui copite, deoarece încărcătura lui era preţioasă. Şi Iosif îl conducea încet înainte, aşa cum micuţul trio a pornit în sus pe deal. Sau călătorise toată ziua, venind de jos din Nazaret. Şi ea putea deveni mamă oricând.

Dar toate lucrurile sunt predestinate de Dumnezeu, care lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc. A fost rânduit de Dumnezeu ca acolo să fie un rege fără inimă în ziua aceea, Irodul cel setos de sânge. Dumnezeu ştia de aceea. Dumnezeu ştia de taxe şi cum acel guvern brutal nu a avut nici un gând de milă faţă de acea mamă săracă care era gata să nască oricând pe întâiul ei Fiu în câteva zile. Ci el a poruncit că toţi trebuie să vină în locurile lor de naştere pentru a plăti taxele: „Nu conta în ce condiţie este ea, trebuia să vină, oricum.” Dumnezeu ştia totul despre aceea. El ştia dinainte toate lucrurile. Şi El cunoaşte toate lucrurile (Vedeţi?) şi El face ca orice lucru să lucreze spre binele celor ce îl iubesc.

Micuţul trio nu se certa cu privire la aceea, aşa cum ei urcau dealul. În final, după multe suspine, măgăruşul... îi pot vedea oprindu-se în vârful dealului, pe care l-au urcat din partea de vest, din Nazaret, venind dincoace. Şi după ce au ajuns în vârful dealului, au privit în jos în vale unde stătea micuţul Betleem. Multe torţe ardeau. Mulţi oameni sau adunat de peste tot din Galilea ca să vină dincoace, la Betleem, şi totuşi provincia a fost taxată de guvernul roman. Nu conta care erau condiţiile, ei cutreierau dealurile, bolnavul şi nevoiaşul şi cei ţintuiţi la pat, leprosul, cel cu cancer, săracul, ologul, şchiopul, orbul, toţi trebuiau să vină, deoarece aceasta era o poruncă de la guvern şi Irod o susţinea, deci trebuia executată.

Şi aşa cum micuţul grup s-a oprit în vârful dealului, acolo trebuie că era o mare stâncă aşezată. Şi pot să-l văd pe Iosif ridicând-o încet în braţe şi ajutând-o să coboare de pe micuţul catâr, ca să şadă pe partea stâncii. Şi micuţul catâr transpira şi răsufla. Şi aşa cum Iosif apoi a păşit câţiva paşi înainte, a privit în jos la micuţul Betleem, şi a văzut străzile aglomerate, zgomotul, torţele arzând pe străzi şi urletele oamenilor; şi ei şedeau în curţi şi în ogrăzi şi peste tot în afara porţilor cetăţii. Probabil că a fost o vedere deosebită.

Iosif a zis, probabil, ceva de felul acesta: „Maria dragă, doar gândeşte-te. Tocmai dincolo de partea de nord a cetăţii, este locul unde Rut moabita a adunat spicele din câmpurile lui Boaz. Acolo, chiar dincolo de aceea, sus peste munte acolo, este locul unde David cu praştia lui a trântit leul la pământ şi i-a smuls oaia din gură. Probabil că este unde Iosua a stat aici cu sabia lui scânteietoare, războinicul neînfricat al poporului nostru şi a împărţit ţările şi a dat moştenirea seminţiei lui Iuda, de care scumpo, aparţinem genealogic.” Şi lucruri diferite, despre cum era, probabil că el i-a explicat tot ce s-a întâmplat.

Şi atunci fără a auzi vreun sunet în spatele lui, el probabil că s-a întors să privească, să vadă dacă ea încă şedea pe stâncă. Şi când s-a întors şi i-a văzut faţa ei drăguţă întoarsă spre cer, el nu trebuia să mai întrebe, deoarece reflecţia stelei se vedea înapoi prin ochii ei. El a ştiut că se uita la ceva. Şi ea s-a uitat la el, şi a zis: „Iosife, ai observat tu Steaua care atârnă acolo?” Şi când el a privit, uimit, a zis: „Eu nu am observat-o înainte, dragă.” „Păi, ea ne-a urmat chiar de când soarele a coborât. Eu am privit-o. Ea trebuie că vrea să însemne ceva, deoarece eu am cel mai minunat simţământ.” Voi ştiţi, Dumnezeu face uneori lucruri ca acelea pentru oamenii Lui, ne arată o Lumină, sau într-un fel în care noi putem ştii că El este aproape şi că El este pe scenă. Şi nu contează ce face sau zice lumea, El încă este acolo, şi totul va fi bine. El chiar ne-o mărturiseşte înapoi prin Duhul Sfânt pe care noi îl putem simţi.

Şi Iosif a zis ceva de felul acesta: „Maria, ştii ce? Eu niciodată nu am fost aşa de fericit în toată viaţa mea, de când suntem conduşi de guvernul roman; şi totuşi nu am fost aşa de fericit aşa cum sunt chiar acum şi eu nu ştiu de ce. Pare ca şi cum ar exista un simţământ sacru peste cetate în seara aceasta, unde rătăceam când eram băieţi şi fete, în urmă în adolescenţă şi vârsta noastră şcolară.”

Departe în est, multe sute de mile depărtare de acolo, magii erau deja pe drum. Ei au văzut steaua şi veneau să se închine micuţului Dar învelit al lui Dumnezeu care a fost trimis în lume. Doar puţin de atunci şi lumea urma să primească Darul ei cel mai măreţ pe care ea l-a primit vreodată, un mic Pachet învelit, un mic, primul Pacheţel de Crăciun care a fost cândva legat în toată lumea. Dumnezeu l-a legat. Aş vrea să-mi întrerup firul gândului şi să fac o paranteză. Cel mai măreţ lucru care a fost vreodată legat în trupul uman a fost legat acolo. Dumnezeu însuşi s-a legat Personal într-un Pachet de Crăciun şi l-a trimis în lume. De ce L-au refuzat ei? De ce nu îl puteau vedea ei? De ce L-au respins? De ce nu Lau vrut ei? Din acelaşi motiv pentru care ei nu-L vor în seara aceasta! El nu le-a fost dat în felul în care obişnuiau să fie date darurile. Acela-i motivul că El încă este respins în seara aceasta, este deoarece nu este înmânat oamenilor după obiceiul în care ei obişnuiau să primească daruri. Dar Dumnezeu şi-a legat Propriul Lui Pachet. El are un drept s-o facă; este Singurul care l-a dat. El are un drept să-l lege în orice fel vrea El să-l lege. Nu face nici o deosebire cum este acesta, El are un drept s-o facă, deoarece El este singurul care dăduse Darul.

Citiţi contul integral în...
Darul lui Dumnezeu înfăşurat.

Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într'o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Luca 2:7