Originea Crăciunului.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Lumea se destramă.

Acum, Crăciun. Aş dori ca într-adevăr oamenii care vor, să poată înţelege în această lume, ce este de fapt Crăciunul. Acum, primul cuvânt Crăciun este un fel de expresie Catolică. Aceea înseamnă „A lui Cristos...” C-h-r-i-s-t-m-a-s, vedeţi: „Christ's mass,” [Amestecătura lui Cristos. - Trans.] vedeţi. Aceea a fost rânduită sau a început cu biserica Romană. Şi Cristos nu a fost născut în a douăzeci şi cincia zi din decembrie tot la fel cum nu am fost nici eu. Aha. Este doar o amestecătură completă a dogmei. Aceea-i tot ce este cu ea. „Toată lumea,” aşa cum a zis profetul: „a devenit o rană putredă.” Este adevărat. Doar nu este nici un lucru curat nicăieri. Orice sărbătoare este susţinută printr-un... Păi, Moş Crăciun a luat locul Crăciunului, naşterea în iesle. Iepurele şi puiul şi pălării noi au luat locul învierii. Şi unde apare Dumnezeu în tot faptul acesta? Vedeţi? Motivul acesteia este din cauză că omul şi comerţul...

Păi, ei au început să cumpere cadouri de Crăciun cu luni în urmă, şi ce este aceea în afară de o caracteristică păgână! Nu este nimic evlavios în aceea. Oh, ei încearcă să spună: „Au dat daruri, magii.” Aceea este doar o oază pentru o scuză a diavolului. Voi vreţi să daţi ceva, aceea este viaţa voastră lui Cristos. Nu daţi unul altuia, daţi-i aceea Lui. Pentru aceea a murit El. Acela-i scopul venirii Lui. Vedeţi?

Dar s-a ajuns la un loc unde este un blestem pentru copilaşi. Unii vecini în jos pe stradă pot avea suficient, şi celălalt insişor nu are nimic, şi ei se uită. Şi aceea este că toată lucrarea este complet greşită. Aceea-i tot. Şi comercianţii îşi ridică comerţul în aceste locuri. Ei... Păi, soţia mea s-a dus să cumpere ceva pentru ceva micuţi, cu vreo trei săptămâni în urmă, zicea: „Oh, noi le-am vândut toate. Tot stocul. Noi am făcut o comandă dublă de stoc în anul acesta, şi toată s-a vândut.” Cu trei sau patru săptămâni înainte de timpul începerii cumpărăturilor. Oh, ce alcătuire mare comercială este aceea!

Şi, până la urmă, ştiţi cum a început cândva Crăciunul, acesta pe care-l numim noi Crăciun: „Christ's mass”? Iată povestea lui, doar o frântură o am scrisă aici pe o pagină. Eu doar am terminat-o anul trecut, înainte de a avea cele Şapte Epoci ale Bisericii, le-am învăţat aici, eu am luat Conciliul Nicean, şi Conciliul PreNicean şi Conciliul Post Nicean, şi Părinţii Niceei, şi cele două Babiloane ale lui Hrislop şi Cartea lui Foxe despre Martiri, şi toate, că am auzit predicatori citând din ele. Dar am vrut să o citesc eu însumi, să văd, ca eu să ştiu când o citesc sau o zic oamenilor mei, că Dumnezeu mă va face răspunzător în Ziua Judecăţii pentru ceea ce zic oamenilor. Astfel, eu nu trebuie să spun ceea ce a zis altcineva că au citit, aş vrea să citesc aceea eu însumi, vedeţi, şi să ştiu.

Acum, de fapt, Crăciun, Cristos, eu cred şi aproape pot dovedi... Aşa cum învierea poate fi dovedită prin a privi Creatorul, cum El a creat toată această viaţă botanică, şi cum orice lucru care slujeşte scopului Său şi trebuie să moară, şi dacă moare, el trăieşte din nou că aceea are viaţa perpetuă. Dar singura cale cum aceea poate trăi din nou, este o sămânţă germinizată. Vedeţi? Acum, Dumnezeu se exprimă Însuşi în acea creaţie, şi aceea arată că toţi aceşti zei păgâni şi alte lucruri care le avem nu sunt adevărate. Vedeţi, ele sunt numai filozofie şi imaginaţii. Dar cel Care a creat Cerul şi pământul se exprimă Însuşi înapoi prin creaţia Lui, ceea ce este El în programul Lui. Şi apoi dacă... V-aţi gândit cândva, când Cristos s-a născut, acel Fiu al lui Dumnezeu, de ce s-a născut El într-o iesle, într-un grajd, şi pus într-o iesle? Că el era un Miel. Nu putea fi născut în case, mieii nu se nasc în case. Şi apoi aţi observat când L-au dus la Calvar, şi cum El nu putea fugi. El a avut această cruce pusă pe El. El a fost bătut încât spatele lui sângera. Şi, dar ei L-au condus, ei au condus Mielul la măcelar. Vedeţi? El era un Miel. Ei bine, şi dacă toate aceste mărturii ale naturii, ceea ce era El... Când se nasc mieii, în decembrie sau în aprilie? Desigur. Vedeţi, aceea doar este lipsită de sens, vedeţi, să te gândeşti la un astfel de lucru.

Aceasta s-a făcut de biserica Romano Catolică înainte de a deveni biserică Catolică în Roma. Pe la 86, 106, pe undeva pe acolo, sau 306, mai degrabă. Acum, noi aflăm că păgânii Romani s-au închinat la Jupiter, care este zeul soare; şi ei s-au închinat la Astartee, care era zeul lună, sau altfel mama... mama cerului. Ei bine, să aducem aceasta în jos, ei au zis că Astartee, sau zeul, mama cerului nu mai era, şi s-a reflectat în Maria. Astfel ea încă a rămas idolatrie, conectând Creştinismul la idolatrie.

Apoi de asemenea, dacă ei au suferit, sau s-au închinat şi au respectat ziua de naştere a zeului lor soare, care era Jupiter. Aceea este când soarele din întâi decembrie până în douăzeci şi cinci decembrie, el nu se schimbă, el trece prin Capricornul lui. Şi, fiindcă veni vorba, eu am o bucată de hârtie care aş vrea să v-o citesc cândva, care vă va şoca. Voi vorbiţi despre ceea ce s-a întâmplat aici jos la râu în ziua aceea, aş vrea să vă arăt descoperirile din Ierusalim să confirm acel Înger care s-a arătat acolo jos chiar în acelaşi timp şi trimiţând slujba înainte. Da. Vedeţi? Acum, niciodată nu am ştiut-o până doar cu câteva săptămâni în urmă, şi aici este aceea în ziar.

Acum observaţi când aceea a traversat-o, este în aceea, vedeţi. Acum, după douăzeci şi unu decembrie, zilele vor începe să se scurteze fiecare, sau puţin mai lungi în fiecare zi, până când vine prin jurul lui iulie. Apoi începe să se scurteze din nou până când ajunge chiar... şi acela este timpul de relaxare. Şi păgânii Romani au zis că aceea era ziua de naştere a zeului soare. Din întâi decembrie, sau douăzeci şi unu decembrie până în douăzeci şi cinci decembrie, ei au avut circul Roman, cursele de care şi altele erau în acea, în acel timp. Ei bine, apoi, când creştinii sau creştinii Romani au adăugat dogma lor să ia ambele părţi, împreună partea păgână şi creştină, ei au zis: „Dacă aceea este ziua de naştere a zeului soare, doar să o facem total ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu.” Acolo este ziua voastră de douăzeci şi cinci decembrie pentru amestecul vostru, Christ mass. [Crăciun] O ce lucru teribil! Vedeţi?

Acum, să conectez. De ce, veţi zice: „Nu ar merge altă zi?” Da, dar conectaţi Cristos cu păgâni? Tocmai lucrul care El a venit să-l desfiinţeze, ei Îl conectează înapoi cu acela din nou. Vedeţi? Acela este lucrul greşit. Şi Moş Crăciun, un om bătrân, în Germania, numit Kriss Kringle, mergea în jur dând copiilor cadouri de ziua de Crăciun, el era un Catolic, şi ei l-au făcut un sfânt, acum este Sfântul Nicolae. Vedeţi? Eu mai bine... Ei vor... Aceea, o ştiţi oricum. Vedeţi, noi le avem în Epocile Bisericilor.

Dar în această dimineaţă, ceea ce vreau să spun este aceasta, această zi de Crăciun care va veni nu găseşte lumea într-o stare mai bună decât a fost cu o mie nouă sute sau două mii de ani în urmă când Cristos a venit. Nu este mai diferită. Cam în aceeaşi stare cum era atunci, tot la fel este acum. Ei... Dacă aş vrea să trag o concluzie din ce... sau un text din ceea ce voi spune, acela va fi: Lumea se destramă.

Când Cristos a venit la Crăciun, cu a mie nouă sute de ani în urmă, lumea se destrăma, orice lucru era poluat. Lumea religioasă era poluată. Lumea Romană, moral, era în cel mai de jos declin al ei. Oh, imoralitatea lumii! Evreii şi-au uitat Dumnezeul şi au luat sărbătorile lor sacre solemne şi au făcut din ele un ritual tradiţional. Dumnezeu s-a depărtat de ei. Şi ei ştiau că acolo era ceva care trebuie să se întâmple, toată lumea ştia, căci, el o ţinea împreună. Se destrăma. Şi acel ceva care o ţinea împreună, orice naţiune în felul lor propriu aşteptau după ceva sau cineva care va veni să o ţină împreună.

Dacă aceea nu este poza de astăzi, eu nu cunosc lumea. Ea aşteaptă ceva care o ţine împreună! Este chiar aşa cum era cu două mii de ani în urmă. Lumea, cu două mii de ani în urmă, aştepta după un Mesia să ţină lucrul împreună. Dar cu două mii de ani în urmă, Dumnezeu a dat lumii un Mesia. Din cauză că noi aşteptăm ceva şi căutau după un lucru, Dumnezeu ni-l va trimite. Şi acum lumea, după două mii de ani, a ajuns în aceeaşi stare cum era cu două mii de ani în urmă. Ea se sfărâmă, naţiunile, nu există fundament nicăieri. Comunismul, Catolicismul, Protestantismul, politica, moralul, orice lucru se destramă.

Şi ei se roagă după un Mesia. Dar iată ce vreau să spun! Dacă El va veni, Îl vom primi noi sau vom face cum au făcut ei? Îl vom refuza? Ştim noi ceea ce avem nevoie într-adevăr. Uneori vrem, ne rugăm după dorinţele noastre, şi uneori dorinţele noastre nu sunt nevoile noastre. Noi trebuie să ne dăm seama că nu înţelegem ceea ce avem nevoie; credem că ştim. Dar Dumnezeu a promis că va împlini nevoile noastre, şi aceea o va face el.

Citiţi contul integral în...
Lumea se destramă.

Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s'a arătat în vis un înger al Domnului, şi i -a zis: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s'a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt.

Ea va naşte un Fiu, şi -i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.``

Toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:

,,Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi -i vor pune numele Emanuil``, care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeu este cu noi``.

Matei 1:20-23