Înfierea #4.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Înfierea #4.

Acum el a zis: „El ne-a făcut cunoscută taina.” Să primiţi Duhul Sfânt peste voi cândva, şi să începeţi să Îl porniţi şi doar priviţi cum merge El. În această după-amiază eu am avut, oh, vreo treizeci de minute să studiez, doar să mă uit peste lecţie; poate nu, eu voi spune jumătate din aceea, cincisprezece minute între timp. Şi am ajuns să funcţionez, şi m-am gândit: „Taina, cât de misterioasă!” Şi Scriptura m-a dus înapoi în Vechiul Testament, apoi înapoi acolo în Noul Testament; a legat ceva împreună, vezi taina Venirii Lui, taina voii Lui, taina de a şedea noi împreună. Amintiţi-vă, aceasta nu poate să fie învăţată în ceva seminar. Ea este o taină. Voi nu o puteţi cunoaşte prin educaţie, prin teologie. Ea este o taină care a fost ascunsă de la întemeierea lumii, aşteptând după manifestarea fiilor lui Dumnezeu.

Spune-mi, fratele meu, spune-mi, sora mea, când a fost timpul că fiii lui Dumnezeu erau să fie vreodată manifestaţi în afară de acest timp de acum? Când a existat vreodată un timp în istorie, când ei trebuiau să manifeste timpul să elibereze toată natura? Natura, natura însăşi geme, aşteptând după timpul manifestării. Păi, înainte ca ispăşirea să fie făcută, înainte ca Duhul Sfânt să fi fost cândva turnat, înainte de tot Vechiul Testament, înainte în jos acolo, nu au putut exista manifestări. A trebuit să aştepte până la acest timp. Acum toate lucrurile au fost aduse, venind, formându-se către piatra din capul unghiului, la manifestările fiilor lui Dumnezeu venind înapoi, iar Duhul lui Dumnezeu venind în aceşti oameni, aşa de perfect, până când slujba lor va fi aşa de aproape ca a lui Cristos încât aceasta îl va uni pe El şi Biserica Lui împreună.

----
Dacă tu ai fost predestinat la Viaţă Eternă, Dumnezeu te va chema într-un fel, cumva, ceva, într-un fel sau altul. El sigur te va chema. „Toţi care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine.” Nu contează la ce biserică aparţineţi, aceea nu are nimic de-a face cu aceasta. Dar cultul nu-ţi va face niciodată nici un lucru, ci te va putea împiedica mult de la a merge înainte cu Dumnezeu, dar el nu va face nimic altceva. Te adună împreună cu un grup de credincioşi şi necredincioşi. Desigur, voi atingeţi aceea oriunde mergeţi, şi ei au avut aceea chiar în Cer. Deci, este în ordine, dar voi priviţi la cultul vostru. Priviţi la Isus, El este Acela la care să priviţi.

----
Acum, observaţi, atunci Venirea Domnului Isus este aşa de aproape la îndemână încât Duhul de jos de tot de aici... doar numai justificare, sfinţire, botez al Duhului Sfânt, şi acum chiar în timpul venirii Pietrei din capul unghiului. Biserica trebuie să fie aşa de perfect ca şi Cristos încât Cristos şi Biserica se pot uni împreună, acelaşi Duh. Şi dacă Duhul lui Cristos este în voi, El vă face să trăiţi viaţa lui Cristos, să acţionaţi viaţa lui Cristos, să faceţi lucrările lui Cristos. „Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el.” Isus a zis aceea. Vedeţi? Acum noi vom avea, noi avem o slujbă care vine care este întocmai exact ca viaţa lui Cristos. Ce identifică acea slujbă? Venirea Domnului.

Priviţi la aceasta în lume astăzi, şi priviţi ce spune Khrushchev, toate celelalte lucruri mari, şi mari conflicte în întreaga lume chiar aproape, la orice timp, pot merge în pulbere în orice secundă. Este adevărat. Şi dacă aceea, noi ştim că aceea este aproape. Orice persoană sensibilă poate citi în ziar sau să asculte la un radio, şi ştie că aceea este aproape. Ei bine, amintiţi-vă, Cristos vine după Biserica Lui înainte ca aceea să se întâmple. Deci cât de aproape este Venirea Domnului Isus? Poate înainte ca această adunare să se termine în această seară. Noi suntem la timpul sfârşitului. Desigur este adevărat.

Priviţi biserica aşa cum a venit, aşa cum se mişcă. Doar luaţi-o în mintea voastră proprie, voi istoricii care studiaţi istoria. Priviţi la biserica Luterană sub justificare, venind doar aşa de proaspăt din Catolicism, priviţi la ea mişcându-se. Apoi priviţi la Wesley venind puţin mai aproape, în sfinţire, croindu-şi drum în Scripturi. Priviţi chiar la mijloc, Wesley. Apoi următorul lucru care a venit era epoca Penticostală. Şi epoca Penticostală era reaşezarea darurilor, darurile spirituale. Acum, priviţi la epoca care vine acum drept sus la Piatra din capul unghiului. Vedeţi ce vreau să spun? Venirea Domnului, a face de cunoscut. Dumnezeu afară din toate creaţiunile aşteaptă ca biserica să-şi găsească poziţional locul.

----
După ce biserica îşi ia poziţia, noi suntem chemaţi la înfierea de fii, prin Duhul Sfânt. Şi când fiecare om îşi ia poziţia lui, la ce l-a chemat Dumnezeu să facă, şi stă până la capătul drumului, mergând după cei pierduţi.

Întâi, Pavel ia toată teama afară din aceasta, astfel acum: „Dacă sunteţi chemaţi, dacă nu sunteţi doar prelucraţi în gândirea voastră prin ceva fel de teologie; dacă sunteţi într-adevăr născuţi din Duhul, atunci Dumnezeu v-a predestinat înainte de întemeierea lumii, v-a pus numele în Cartea Vieţii Mielului, şi acum noi venim împreună să şedem în locurile Cereşti în Cristos Isus. Un popor sfânt, un neam sfânt, un popor deosebit, preoţie regală, aducând jertfe spirituale către Dumnezeu, care este, roada buzelor noastre dând laudă Numelui Lui.” Oamenii vin înăuntru şi spun: „Oamenii aceia sunt nebuni.” Sigur ei sunt; înţelepciunea lui Dumnezeu este nebunie pentru oameni, iar înţelepciunea oamenilor este nebunie pentru Dumnezeu. Ele sunt contrare, una faţă de cealaltă.

Dar o biserică adevărată umplută de Duh, plină de puterea lui Dumnezeu, şezând împreună în locurile Cereşti, oferind jertfe spirituale, laudele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt mişcându-se printre ei, discernând păcatul şi strigând lucrurile care sunt printre ei care sunt greşite, îndreptând-o şi făcând-o neted şi nivelat. Din ce cauză? Întotdeauna în Prezenţa lui Dumnezeu este acea Jertfă sângerând.

Acum amintiţi-vă, noi am trecut prin aceasta azi dimineaţă. Voi nu aţi fost salvaţi prin Sânge, voi sunteţi ţinuţi salvaţi prin Sânge. Dar voi aţi fost salvaţi prin har, prin credinţă, crezându-L. Dumnezeu a bătut la inima voastră pentru că El v-a predestinat. Voi aţi privit sus şi aţi crezut-o, aţi acceptat-o. Acum Sângele face o ispăşire pentru păcatele voastre. Amintiţi-vă, am zis: „Dumnezeu nu condamnă un păcătos pentru că păcătuieşte.” El este un păcătos de la început. El condamnă un Creştin pentru că păcătuieşte. Şi apoi pentru că El l-a condamnat, Cristos a luat condamnarea noastră. Deci nu există nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu umblă după trup, ci după Duhul. Şi dacă voi faceţi ceva greşit, aceasta nu este cu voia. Voi nu păcătuiţi cu voia. Un om care păcătuieşte cu voia, iese şi păcătuieşte cu voia, niciodată nu a venit în Trupul acela încă. Dar un om care odată este acolo, el este mort, şi viaţa lui este ascunsă în Dumnezeu, prin Cristos, pecetluit prin Duhul Sfânt, şi diavolul nici măcar nu-l poate găsi, el este aşa de departe înapoi înăuntru acolo. El va trebui să iasă afară de acolo înainte ca diavolul să-l poată prinde: „Căci voi sunteţi morţi!”

----
Şi amintiţi-vă că, noi doar am trecut peste ea. Efeseni, 1-ul capitol, versetul al 10-lea.
Ca în dispensaţiunea împlinirii timpului...
Acum, noi am învăţat că împlinirea timpului aşteaptă după ce? Împlinirea timpului întreg, timpul când păcatul va înceta, timpul când moartea va înceta, timpul când boala va înceta, timpul când păcatul va înceta, timpul când toate perversiunile (care au pervertit lucrurile, pe care diavolul le-a pervertit) vor înceta, când timpul însuşi va înceta. Priviţi.

Ca în dispensaţiunea împlinirii timpului ca el să poată aduna... într-unul toate lucrurile în Cristos, şi cei ce sunt în cer, şi cei ce sunt pe pământ; chiar în el:

„Adună toate lucrurile prin Cristos.” Aşa cum am zis azi dimineaţă, toţi bulgăraşii care-i găsim, aceste lucruşoare mari, voi le puteţi lustrui în Geneza, le puteţi lustrui în Exod, le puteţi lustrui în Levitic, şi să le aduceţi de-a lungul, şi în Apocalipsa ele se vor termina fiind Isus. Voi să-l luaţi pe Iosif, voi luaţi pe Abraham, voi luaţi pe Isaac, voi luaţi pe Iacob, voi luaţi pe David, voi luaţi pe oricare din acele bulgăre, acei oameni ai lui Dumnezeu, şi vedeţi dacă nu vedeţi pe Isus Cristos expus în fiecare din ei. „Ca El să poată aduna toate lucrurile într-unul, Cristos Isus.”

Acum, puţin mai departe acum, acum acel verset al 11-lea.
În care noi de asemenea am obţinut o moştenire,...
Oh: „O moştenire.” Cineva trebuie să vă lase ceva, să o moşteniţi. Este adevărat? O moştenire! Ce moştenire avem noi? Ce moştenire am avut eu? Eu nu am avut nici una. Dar Dumnezeu mi-a lăsat o moştenire când El mi-a pus numele în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii.

Oh, voi ziceţi: „Acum, aşteaptă un minut, frate, Isus a făcut asta când El a murit pentru tine.” Nu, El niciodată. Isus a venit să cumpere moştenirea aceea pentru mine. Citiţi chiar următorul ver-... chiar următorul rând.
În care noi de asemenea am obţinut aparent... am obţinut o moştenire, fiind predestinaţi după scopul celui ce lucrează toate lucrurile după sfatul propriu al bună voinţei lui:

Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, aşa cum noi am luat-o în jos prin lecţie, voi oameni, cum am văzut că Dumnezeu era de sine existent, cum că în El era dragoste. În El era să fie Dumnezeu; nu exista nimic să I se închine. În El era să fie un Tată; acolo era... El era Singur. În El era să fie un Salvator; nimic pierdut. În El era să fie un Vindecător. Acelea sunt atributele Lui. Nu exista nimic acolo. Astfel al Lui Propriu, sfatul Lui bun Propriu a produs aceste lucruri, ca El să poată prin acest un Om, Cristos Isus, să poată aduna împreună totul din nou. Oh! „Ochiul nu a văzut, urechea nu a...” Nu-i de mirare că este un lucru tainic!

Priviţi: „Ne-a predestinat la această moştenire.” Dacă eu sunt un moştenitor drept la ceva, dacă Dumnezeu bate la inima mea şi zice: „William Branham, Eu te-am chemat de mult timp în urmă, înainte de întemeierea lumii, să predici Evanghelia,” eu am o moştenire, o moştenire a Vieţii Eterne. Acum, Dumnezeu a trimis pe Isus să facă acea moştenire reală pentru mine, căci acolo nu era nimic ce puteam eu face să o moştenesc. Ea era în alb, ea era valabilă, nu era nimic ce puteam face eu. Dar în împlinirea timpului Dumnezeu a trimis, în Propriul Lui timp bun, pe Isus Mielul, junghiat de la întemeierea lumii. Sângele Lui a fost vărsat ca eu să pot merge la moştenirea mea. Să fiu ce, ce moştenire? Calitatea de fiu, să fiu un fiu al lui Dumnezeu.

Şi acum Aceasta poate doar să vă sufoce de moarte. Dar aţi ştiut că oamenii care sunt fiii lui Dumnezeu sunt dumnezei amatori? Câţi aţi ştiut vreodată asta? Câţi aţi ştiut că Isus a zis aşa? Biblia, Isus a zis: „Nu spune legea voastră, însăşi, că voi sunteţi 'dumnezei'? Şi dacă voi îi numiţi dumnezei...” Care, Dumnezeu a zis în Geneza 2 că ei erau dumnezei, pentru că ei erau, au avut deplină stăpânire peste domeniul lumii. El i-a dat stăpânire peste toate lucrurile. Şi el şi-a pierdut dumnezeirea, el şi-a pierdut calitatea de fiu, el şi-a pierdut stăpânirea, şi Satan a preluat-o. Dar, frate, noi aşteptăm după manifestarea fiilor lui Dumnezeu care vor veni înapoi şi o vor prelua din nou. Aşteptând după împlinirea timpului, când piramida ajunge sus la vârf, când fiii deplini ai lui Dumnezeu vor fi manifestaţi, când puterea lui Dumnezeu va umbla afară (aleluia) şi va lua de la el fiecare putere ce o are Satan. Da, domnule, ea îi aparţine lui.

El este Logosul care a ieşit de la Dumnezeu, aceea este adevărat, care era Fiul lui Dumnezeu. Apoi El a făcut omul acel dumnezeu mic. Şi El a zis: „Dacă ei numesc pe cei la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, profeţii, dacă ei îi numesc 'dumnezei' cei la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu...” Şi Dumnezeu a zis aşa, Însuşi, că ei erau dumnezei. El i-a spus lui Moise: „Eu te-am făcut un dumnezeu, şi l-am făcut pe Aaron profetul tău.” Amin. Iuh! Eu pot acţiona ca un excentric religios, dar eu nu sunt. Oh, când ochii voştri pot să se deschidă şi văd lucrurile acelea. În ordine. El a făcut omul un dumnezeu, un dumnezeu în domeniul lui. Şi domeniul lui merge de la mare la mare, de la ţărm la ţărm; el are controlul acestuia.

Şi când Isus a venit, fiind acel un Dumnezeu fără păcat, El a dovedit-o. Când vântul a bătut, El a zis: „Pace, fii liniştit!” Amin. Şi când pomul, El a zis: „Nimeni să nu mănânce din tine.” „Adevărat, Eu vă spun, voi care sunteţi dumnezei mici, dacă veţi zice acestui munte, 'mută-te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ceea ce aţi zis se va împlini, voi puteţi avea ce aţi zis.”

Citiţi contul integral în...
Înfierea #4.

Şi voi n'aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“

Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.

Şi, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Romans 8:15-17