Avraam a trebuit să fie testat.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
Yehova-Iire #3.

Acum haideţi să vedem biografia lui Avraam. Întâi, Dumnezeu l-a întâlnit pe Avraam, necondiţionat, legâmântul ce l-a făcut cu Avraam. Nimic de fapt; Avraam nu a avut nimic de a face, doar l-a crezut pe Dumnezeu. Legământul a fost pur prin har, şi necondiţionat. Nu “dacă vrei”; Dumnezeu a zis, “Am făcut!” Şi acum fiecare om...

Amintiţi-vă, toată Sămânţa lui Avraam care a venit cândva la Dumnezeu, vine în acelaşi fel. Nu nimic nu puteţi face! Voi nu vă puteţi autosalva tot la fel cum nu vă puteţi lua cureaua de la cizmă să săriţi peste lună. Nu vă puteţi salva. Nimeni nu l-a căutat pe Dumnezeu; Dumnezeu a căutat omul. “Nu voi M-aţi ales,” a zis Isus, “Eu v-am ales.”

----
Seara trecută vă amintiţi că atunci când Avraam, legământul s-a făcut cu Avraam şi Sămânţa lui după el. Acum, acolo a fost sămânţa naturală a lui Avraam, prin actul credinţei a produs-o; dar adevărata Sămânţă era Cristos, Biblia... care era Sămânţa regală a lui Avraam. Acum observaţi.
Avraam, înainte de distrugerea focului din ziua lui, s-a făcut un semn la Avraam, grupul său ales. Şi acela a fost, Dumnezeu a coborât în forma unui om, întorcându-şi spatele la cortul unde era Sarah, şi a spus ce zicea Sarah în cort. Şi Isus a venit pe acolo şi a zis că acelaşi lucru va fi la sfârşitul veacului. Acum, acela a fost Avraam.

Apoi sămânţa lui naturală, când vine Mesia. Şi Simon a venit la Isus, şi El i-a spus că numele lui este Simon, şi el era fiul lui Iona, cunoscând secretul inimii lui. A spus lui Filip... sau Natanael, “Te-am văzut când erai sub pom.” A spus femeii la fântână, “Tu ai cinci soţi”; şi ea a zis, “Domnule, îmi dau seama că eşti un profet.” Vedeţi, sămânţei naturală a lui Avraam a primit semnul acela. Şi s-a prezis prin Sămânţa regală Însuşi, Cristos, că Sămânţa regală, la sfârşitul zilelor lor, vor primi acelaşi lucru. Acum sper că aţi văzut-o.

L-a schimbat. Observaţi, Dumnezeu a schimbat numele lui Avraam. Mai bine aş lăsa aceea la o parte. Când voi veni înapoi pentru o trezire mai lungă, vom intra în aceea. El a trebuit să schimbe numele din acest nume pământesc, la un nume dat de Dumnezeu. Voi ziceţi, “Care este numele unui om pentru noi, orice lucru?” Oh, frate, dacă aţi şti măcar! Păi, unele dintre aceste nume moderne ce le avem! Nu vreau să le numesc, fiindcă vă jignesc. Dar Dumnezeu are nume care înseamnă lucruri, aceea schimbă tot cursul. Oh, voi ziceţi, “Prostii!”

Ce spuneţi despre Iacob? Înainte de a deveni prinţ înaintea lui Dumnezeu, el a trebuit să aibe numele schimbat din Iacob în Israel. Este corect? Sigur. Pavel; Saul a trebuit să aibe numele schimbat în Pavel. Oh, câţi am mai putea numi, spunând că Dumnezeu le-a schimbat numele. Oh, vai! Ce binecuvântare, să ajungi într-o bisericuţă cu un grup ales, să mergi să înveţi aceea, să auzi aleluia-urile, când vedeţi ce face Dumnezeu.

Acum, seara trecută am explicat despre “printre rânduri” şi “confirmând-o.” Aş vrea să o ating doar din nou înainte de a merge în textul meu. Dumnezeu l-a schimbat pe Avraam dintr-un om bătrân zbârcit, pe el şi pe Sarah, înapoi la un cuplu tânăr, le-a schimbat fiinţa lor fizică înainte de a putea primi fiul promis. Ultimul semn ce l-au avut a fost manifestarea lui Dumnezeu în trup, putând cunoaşte inima unei femei în spatele Lui, în cort. Şi următorul lucru a fost trupurile lor schimbate. Acum, ultima seară am întârziat, şi am putut simţi ceva întrebări referitor la aceea. Aş vrea să o aduc încă puţin mai aproape.

Acum, dovada aceleia era că, atunci când amândoi au făcut acea călătorie lungă, au fost absolut schimbaţi. Şi Biblia a zis, “Ei au fost amândoi înaintaţi în vărstă. Şi trupul lui Avraam a fost tot aşa ca unul mort, şi pântecele Sarei era mort.” Era corect? Noi ştim că ele au fost moarte, dar Dumnezeu le-a schimbat. Acum pentru a vă dovedi, că El a făcut-o. Întâi, de ce ar fi făcut acel Filistean (sau nu un...), da, cred eu că a fost regele Filistean, îndrăgostit de Sarah, o femeie bătrână? Şi ea a fost frumoasă la privit.

Alt lucru. Când s-a născut Isaac, şi Sarah şi Avraam erau înaintaţi în vărstă, gata să moară, atunci ei au trăit, şi Isaac s-a căsătorit când avea patruzeci de ani; Sarah a murit. Şi Avraam s-a căsătorit cu o femeie, Chetura, şi a avut cinci, şase fii, cred că a avut, în afară de fiice, după aceea; şi acolo, cu şaizeci de ani în urmă, el era tot aşa de bun ca unul mort! C-h-e-t-u-r-a, Chetura. El s-a căsătorit cu Chetura, după cincizeci sau şaizeci de ani după aceea, şi a avut şase fii în afară de fiice; şi cu şaizeci de ani înainte, el era ca unul mort. Aleluia! Ia te uită! Promisiunea lui Dumnezeu este sigură. Amin. Oh, îmi place Aceea!

----
Aceea este! Când aveţi promisiunea, şi ştiţi că este o promisiune, staţi cu aceea! Avraam a trebuit să fie testat. Staţi cu promisiunea!
Acum, ei au avut ultimul semn. Apoi trupul lor a fost schimbat. Şi imediat micul Isaac a apărut pe scenă, băieţelul Evreu. Îmi imaginez după opt zile el a fost tăiat împrejur. Cum acea mamă tânără, de o sută de ani... Cum Avraam, de o sută de ani; şi ea de nouăzeci, şi el de o sută; cum au trebuit să fie, ca cei de douăzeci de ani, bucurându-se. Acest copilaş tânăr, ce dulce era!

Şi ştiţi, Dumnezeu a zis, “Acum să-i fac pe oamenii din zilele ce vor veni (Sămânţa lui Avraam) să ştie, Sămânţa ta ştie că Eu îmi ţin promisiunea către orice om care se va ţine de Cuvântul Meu, îi voi da un test.”
Când băieţelul a ajuns cam la patrusprezece ani. Îmi imaginez, părul lui mititel aspru şi ochişorii frumoşi. Oh, cât de fericit era tata şi mama! Ştiţi cum sunteţi voi părinţii cu copilul vostru, singurul copil. Apoi Dumnezeu a zis lui Avraam... Acum, El nu-i putea spune Sarei, fiindcă Sara a fost vasul mai slab. Şi astfel El a zis, “Avraam, aş vrea să iei acest băieţel ce ţi l-am dat, cel prin care am să te fac tată al multor neamuri, şi aş vrea să-l duci sus pe muntele ce ţi-l voi arăta în seara aceasta într-o viziune, şi acolo săl ucizi.” Distruge singura nădejde ce ar fi pentru el să fie tatăl neamurilor, pentru că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul; Dumnezeu a zis, “Te voi face un tată al neamurilor.” El a aşteptat acum toţi anii aceştia, până când a ajuns la o sută de ani, o sută şi ceva de ani. “Şi iată un băieţel acum, şi singura dovadă că tu ai aceea că Îmi voi ţine Cuvântul, urcăte şi distruge-l. Încă te voi face un tată al neamurilor prin acest copil.”

----
Acum Dumnezeu a zis, “Ia copilul, du-l acolo sus pe vârful muntelui.”
Acum vreţi să ştiţi dacă Avraam era un om tânăr sau nu? El s-a dus într-o călătorie de trei zile cu copilul, cu lemnele, cu slujitorul, şi cu măgarul. Acum orice bărbat, om obişnuit... Eu patrulam liniile de curent, mergeam când eram paznic de vânătoare; şi pot merge, uşor, treizeci de mile pe zi. Şi aveam picioare de gazolină, cum le numim noi. Dar oamenii aceia, singurul lor transport era pe jos, sau să călărească cu măgarul. Şi aici ei erau cu un măgăruş încetinit; şi noi îl putem depăşi. Şi aici , după trei zile de călătorie, şi-a ridicat capul şi a văzut muntele de departe. El poate era la o sută de mile de civilizaţie, departe în pustiu. Acum ascultaţi, şi observaţi.

Apoi el a luat lemnele le-a pus pe spatele lui Isaac; crucea, Fiul lui Dumnezeu mai târziu. Şi Isaac a dus lemnele pe muntele, pe care trebuia să fie pus ca jertfă. Previziune!
Dacă Dumnezeu a prevăzut-o la punct; soţia lui Lot, nu vă întoarceţi în jur să vă uitaţi în jur la lucrurile lumii. Toate simbolurile acelea şi umbrele sunt perfecte. Vedeţi? Amintiţi-vă de Eva. Amintiţi-vă de soţia lui Lot. Amintiţi-vă de Lot însuşi, bărbaţilor. Amintiţi-vă, Adam renunţând pentru soţia lui; Lot, în acelaşi fel. Fiţi atenţi. Eu tocmai vă spun, ca un frate. Este mai târziu decât gândiţi.

Observaţi-l pe micuţul Isaac urcând pe munte. Şi el a devenit suspicios. Şi s-a uitat în jur, şi a zis, “Tată?”
Şi el a zis, “Iată-mă, fiule.”
El a zis, “Iată lemnele. Şi iată toate, orice lucru, şi focul. Dar unde este mielul pentru ardere de tot.”
Ascultaţi la acel tată bătrân, fără vreo vibraţie în glas, el a zis, “Fiule, Dumnezeu va rândui o jertfă pentru Sine.” Singurul său fiu mergea la măcelar, dar încă acea inimă bătrână credincioasă a ştiut că Dumnezeu nu poate minţi.
Aceea este Sămânţa lui Avraam astăzi! “Cum poate fi, frate Branham?” Dumnezeu va rândui pentru Sine! “Cum o va face?” Nu ştiu. Dar El este Iehova-Iire!

S-a urcat pe vârful muntelui a rostogolit o piatră. A pus lemnele pe stânci, şi le-a aprins cu foc. A zis, “Isaac, fiul meu, întoarce-te.” El şi-a luat funia de la brâu, şi i-a legat mâinile şi picioarele. Isaac supus, cum a fost Cristos, până la moarte. L-a aşezat deasupra. S-a aplecat la teaca lui şi a scos un cuţit mare; l-a ascuţit de câteva ori, s-a uitat spre cer.

“El nu s-a clătinat la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă, ci a fost tare, ştiind că el l-a primit ca pe unul din morţi; deplin convins că dacă Dumnezeu a zis ca el să o facă, atunci El îl poate învia din morţi.” Acela-i Avraam şi Sămânţa lui după el. Dacă aceea era sămânţa naturală, ce va fi Sămânţa regală? Nu se clatină! Ceea ce a zis Dumnezeu, Dumnezeu o va face. Ştiind că, el era deplin convins; că ceea ce a promis Dumnezeu, Dumnezeu era în stare să o facă.

A ascuţit cuţitul; micuţul Isaac cu ochii negrii urmărind acea lamă mare ascuţită cum trecea peste piatră. Se retrăgea; cu cârlionţii peste faţa lui, îşi trăgea bărbiţa în spate. S-a ridicat, şi lacrimile îi curgeau pe faţă în acel fel. Ştiind, şi nu s-a clătinat de promisiunea lui Dumnezeu! Şi-a ridicat mâna să împlânte cuţitul în gâtul fiului său. Şi când a făcut-o, Glasul a strigat, şi l-a apucat de mână, a zis, “Avraam! Avraam, opreşte-ţi mâna! Acum ştiu că Mă iubeşti.” Ce făcea El? A dat o mărturie Seminţei lui Avraam, după el. “Opreşte-ţi mâna, nu vătăma acest copil! Ştiu că Mă iubeşti.”

Şi pe la timpul acela, Avraam a auzit ceva în spatele lui. Şi s-a uitat, şi era un berbec care şi-a prins coarnele în buruieni şi tufişuri. Şi Avraam s-a dus şi a luat berbecul şi l-a tăiat, în locul fiului său.

De unde a venit berbecul acela? El era la o sută de mile depărtare de civilizaţie. Păi, animalele sălbatice l-ar fi omorât dacă era pe acolo. Sigur, acela este un animal domestic. De unde a venit? Şi, în afară de aceea, acela este sus pe vârful muntelui, unde nu există iarbă nici apă. Şi Avraam a adunat pietre de peste tot, unde era acela, să facă un altar. De unde a venit? Aceea nu era o viziune; a sângerat. O viziune nu sângerează. Aleluia! Iehova-Iire a rânduit o jertfă pentru Sine!

Când Dumnezeu este luat pe Cuvânt, El este în stare să rânduiască orice are nevoie. Dumnezeu, Iehova-Iire, încă este Iehova-Iire în seara aceasta! El are o Jertfă deja rânduită. El are o Biserică rânduită. El are un Mesager rânduit, Duhul Sfânt. El este aici acum, Iehova-Ire! Domnul a rânduit Însuşi o Biblie, un Duh, o Biserică, un Mesaj, un Mesager. Şi ora este aici acum pentru Biserică să fie răpită şi dusă acasă. Iehova Iire va rândui mijloacele să scoată acea biserică afară din lume, prin a transforma aceste trupuri plăpânde ale noastre, şi să le ducă în Glorie. Iehova-Iire! cum se va întâmpla într-o zi modernă ca aceea în care trăim, cum vor fi aceste lucruri?

Citiţi contul integral în...
Yehova-Iire #3.

Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într'un tufiş; şi Avraam s'a dus de a luat berbecele, şi l -a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă.“ Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.“

Geneza 22:13-14