La Cades-Barnea.

William Branham.

Citiţi contul integral în...
La Cades-Barnea.

Numeri 20:7-8,
7 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
8 „Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stîncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stîncă, şi să adăpi adunarea şi vitele lor.“

Şi asta este ceea ce a dat naştere necazului Israelului, când au ajuns într-un loc, după ce au aflat că aceşti oameni au ieşit... Sigur că supranaturalul a fost înfăptuit. Asta este ceea ce găsim în tărâmurile noastre astăzi în biserici. Dumnezeu a păşit pe scenă; El vindecă bolnavi; El a înviat morţii; El a deschis ochii orbilor; El l-a făcut pe surd să audă, pe mut să vorbească; El vindecă invalizii; El vindecă oamenii de cancer. Noi... Asta nu poate fi negată. Asta s-a întâmplat de mii de ori. Odată a început chiar de aici de la intersecţia Străzii a 8-a cu Strada Penn, şi acum continuă în jurul lumii, cu zece mii de focuri ale trezirii arzând pe dealurile tuturor naţiunilor păgâne şi pretutindeni altundeva. Semnele şi minunile sunt înfăptuite, lucruri importante se mişcă, Dumnezeu mişcându-se. Suntem la timpul sfârşitului, timpul îmbinării.

Deci aflăm că în aceasta este o mulţime amestecată. De multe ori oamenii ies spunând: „Da, sunt. Voi face aceasta.” Şi aflăm că aceşti oameni erau fireşti. Imediat ce prima încordare a venit, ei au dorit să se întoarcă în Egipt. Ei doreau oalele cu usturoi; ei îşi doreau peştele din râu; îşi doreau prazul şi usturoiul; ei îşi doreau lucrurile pe care le-au avut în Egipt. Acesta este un model frumos şi perfect al membrului firesc al bisericii de astăzi. Lui îi plac lucrurile lumii deoarece el nu este de la Dumnezeu. Biblia a zis: „Dacă iubiţi lumea sau lucrurile lumii, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi.” Şi Cristos este în toate declaraţiile Sale. Şi acesta este adevărul. Şi astăzi aflăm oameni ieşind... Oh, îmi doresc ca Dumnezeu, cumva, să poată pune aceasta pe partea stângă, sub a cincia coastă, şi să o acopere. Când ajunge într-o situaţie încordată, un bărbat, indiferent cât de mult aţi încerca să pretindeţi, îşi va arăta părţile bune şi cele rele sub încordare. Luaţi un Creştin cândva şi puneţi-l sub o încordare şi priviţi-l cum se comportă, şi puteţi spune din ce este făcut.

Cu toţii pot să meargă bine; cu toţii îl pot lăuda pe Domnul în timp ce Duhul Sfânt cade într-o adunare de oameni. Dar lăsaţi să vină un necaz şi priviţi ce se petrece. Priviţi ce se întâmplă atunci. Îi veţi urma acolo? Sunteţi unul din mulţimea amestecată? Sunteţi persoana care nu poate suporta (cum spune expresia străzii)? Asta este. Nu o puteţi suporta. Frate, dacă aţi ales acea cale, decăzând, şi urcuşuri şi coborâşuri, şi înăuntru şi afară, de ce nu veniţi la Calvar şi muriţi faţă de voi înşivă şi să fiţi născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu? Amin. Să vă fie ruşine. Voi care mărturisiţi Creştinismul, voi care trăiţi în bisericile voastre. Aici nu avem membri; este suficient să veniţi aici; aparţineţi tuturor bisericilor diferite. Dar voi oamenilor care pretindeţi că sunteţi Creştini, şi apoi trăiţi vreo viaţă diferită, încât nu sunteţi aici şi un îndatorat al societăţii Domnului Isus Cristos. Amin. Voi care mărturisiţi să fiţi Creştini şi vă este ruşine să-L luaţi pe Cuvântul Său sau să mărturisiţi puterea Sa şi gloria când El vine, sunteţi îndatoraţi Numelui Domnului Isus Cristos. Amin. Aşa este. Asta este adevărat. Fugiţi la Cuvânt, pe pământ inundat sau mlăştinos, staţi pe Cuvântul Său.

Avraam a trebuit să o facă şi să numească toate acele lucruri care nu erau cu toate că erau; şi el La crezut pe Dumnezeu, şi i s-a imputat ca neprihănire. Astăzi avem nevoie de osul iadeş din şira spinării pus în Creştinism. Este acolo; lucrurile de care avem nevoie sunt nişte Creştini născuţi din nou, bărbaţi şi femei, care atunci când vor vedea necazurile ridicându-se, nu se vor strecura, nu vor cade, nu vor fugi afară fiind părtaşii ei, dar un bărbat şi o femeie care vor sta şi îşi vor arăta culoarea. Chiar şi prietenii voştri vă vor aprecia mai mult dacă veţi face aceasta. Ce bărbat este acela care nu apreciază o femeie, să o lase să fie atât de urâtă ca un gard, făcută din nămol şi mâzgălită cu mormoloci. Lăsaţi-o să fie cât de urâtă poate să fie, dar lăsaţi-o să fie doamnă şi să aibă suficient caracter cu care să lupte pentru moravurile femeii. Orice bărbat care va veni îşi va scoate pălăria înaintea ei, dacă are puţină bărbăţie în el. Şi dacă un bărbat întâmpină aceasta ca un fiu căzut al lui Dumnezeu, ce va spune Dumnezeu, El Însuşi, unui bărbat care va sta pe convingerile sale, va numi adevărul, adevăr şi greşitul, greşit.

Astăzi avem nevoie de o trezire de modă veche a Sfântului Pavel şi de Evanghelia Sfintei Biblii înapoi din nou în biserică. Există atât de mult din această nesiguranţă purtată în numele Creştinismului, îndepărtată. Atât de multe denominaţiuni, atât de multă teologie, atât de multă educaţie şi... Eu nu încerc să susţin... Oamenii nu merg oricum, la fel de de invalizi cum este biserica. Iată. La fel de invalizi cum este biserica, educaţia nu este cârja voastră; credinţa voastră este cârja voastră. Amin. Aşa este. Educaţia nu o va face niciodată; denominaţiunea nu o va face niciodată; nu va exista niciodată o organizaţie care va înlocui experienţa camerei de sus. Nu va exista niciodată o şcoală care să ia locul Cincizecimii. Nu este posibil. „Nu prin putere, nu prin tărie, dar prin Duhul Meu, a spus Domnul.” De asta avem nevoie astăzi, de înapoierea la experienţa Bibliei. Creştinii care sunt născuţi din nou, care sunt spălaţi în Sângele Mielului, albiţi, reîntineriţi, născuţi a doua oară. Lumea are nevoie astăzi de o trezire, o trezire de modă veche, de felul celei pe care Pavel a avut-o prin A.D. 66.

Acum, fratele meu, soră, privim această mulţime amestecată. După o vreme ei încep să se plângă. Asta găsim în toate mişcările lui Dumnezeu. Asta găsiţi voi Metodiştii în bisericile voastre; asta găsiţi voi Baptiştii în bisericile voastre; Prezbieteranii, Penticostalii, orice sunteţi, îi găsiţi. Este o mulţime mixtă. Aşa s-a întâmplat când John Wesley a avut o trezire cu mult timp în urmă în secolul al şaptesprezecelea; o mulţime amestecată a apărut. Când Martin Luther a avut o trezire, o mulţime amestecată a apărut. Când Baptiştii prin John Smith au avut o trezire, o mulţime amestecată a apărut. Când Penticostalii au avut o trezire, o mulţime amestecată a apărut. Şi exact asta este ceea ce o pune pe raft. Dacă ar fi fost articolele originale, ar fi stat în biserică, şi i-ar fi dat pe ceilalţi afară, şi ar fi mers înainte, ar fi fost în continuare o trezire la Metodişti, Baptişti, Prezibeterani şi la biserica Penticostală. Este o mulţime amestecată.

Ei au ieşit. Imediat ce au ajuns acolo au început să se plângă. Au fost în deşert numai o perioadă de trei luni; au început să spună: „Oh, dacă aş fi avut nişte usturoi, dacă aş fi avut nişte praz.” Ei au fost acolo şi au înlocuit mâncarea Îngerilor cu usturoiul, şi se plângeau. De ce, gastronomia lor nu putea digera mâncarea Îngerilor. Acesta este necazul astăzi; nu am avut o trezire veche, a Duhului Sfânt, şi gastronomia noastră spirituală nu poate digera mâncarea adevărată, Duhul Sfânt de modă veche ţinut în trezire... ?... Noi avem nevoie de reţeta doctorului; aceasta este reţeta Doctorului Isus care ne va îndrepta. Cu siguranţă. Ei nu rezistă; pleacă şi se întorc. Imediat ce se ridică primul lucruşor, ei se plâng, se ceartă, fierb. Ei... Luaţi o biserică care are unul dintre lucrurile lor început în ea, este ca un cancer, va omorî întreaga biserică. Aşa este. Ar trebui să pornim aceasta şi să ieşim. Acum, când ei nu ajunseseră prea departe... Acum, gândiţi-vă, mâncând mâncarea Îngerilor, căzând din cer şi ei se plângeau. Şi ei beau o apă dintr-o stâncă lovită, pura, sfânta apă a Vieţii, şi se plângeau dorind apa nămoloasă a Nilului. Aşa se întâmplă şi astăzi.

Oamenii spun: „Oh, predicatorule, ai o minte prea îngustă. Vei îndepărta toate plăcerile de biserică când începi să predici împotriva acestor lucruri şi acelor lucruri.” Frate, dacă biserica ar fi stat unde mărturiseşte ea să stea, ea ar iubi lucrurile lui Dumnezeu şi ar urî lucrurile lumii, nu mulţimea noastră amestecată. Acesta este necazul astăzi, o mulţime amestecată, un popor care doreşte lucrurile lumii şi doreşte să se confrunte cu biserica. Asta este ceea ce o provoacă când ei se poticnesc şi cad; asta este ceea ce încheie adunările de rugăciune; aceasta este felul în care se organizează tot felul de societăţi în biserică şi scot altarul din... ?... şi singurul foc pe care-l au este în subsol. Din cauza asta i se spune unui predicator să predice cincisprezece minute şi să o facă despre mătănii sau păsări roşii sau altceva. Vă voi spune că o biserică născută din nou a viului Dumnezeu vrea să audă Evanghelia, deoarece un om care este născut din Duhul lui Dumnezeu... Isus a zis, că... „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Cu siguranţă că aşa este. O mulţime mixtă.

Ei au urcat. Da, ei au părăsit medicii lăudăroşi ai Egiptului, lăudându-se în ideile lor materiale, în dispozitivele lor mecanice, în ştiinţa lor medicală, în felul în care au avut-o, şi mecanicele; ei se lăudau cu medicii lor. Ei au părăsit aceasta pentru a călători cu Marele Medic, şi tot se plângeau. Nu este aceasta ca mulţimea mixtă de astăzi? Şi fără să vă daţi seama, ei au ajuns la un loc numit Cades-Barnea. Cades-Barnea este scaunul de judecată, era scaunul de judecată al lumii. Numele real al locului, înţelesul lui era un pârâu mare care ţâşnea în sus prin acesta, o mulţime de palmieri care erau în deşert, unde nişte corturi micuţe, numite un oraş, un loc de locuit al unei naţiuni de oameni, sau o mână de oameni. Şi pretutindeni existau pârâie care ţâşneau din toate locurile, alimentate de la acest pârâu imens.

Ce tablou frumos al unei biserici. Afară în deşert unde totul trebuia să vină la Cades pentru a obţine apă. Toţi trebuia să vină la Cades să ia apă, datorită acelui pârâul imens care alimenta celelalte pâraie. Acesta este un model al cerului; acesta este un model al scaunului de judecată al lui Dumnezeu; locul unde acea judecată începe la casa lui Dumnezeu. Şi locul unde acest pârâu imens alimentează şi celelalte pârâiaşe care curg din el, înseamnă cerul fiind scaunul de judecată al lui Cristos, şi toate bisericile dau viaţă, apă şi scaunul judecăţii unde oamenii vin la biserică să fie judecaţi.

Necazul în zilele noastre este că oamenii vin la biserică şi ei sunt mângâiaţi pe spate. Şi asta se întâmplă din cauză că ei donează pe farfuria de strângere, din cauză că ei au devenit un diacon, din cauză că au devenit altceva din biserică; sau pot conduc o maşină mai bună, sau poartă haine mai frumoase, sau ceva asemănător, sunteţi respectaţi şi sunteţi mângâiaţi pe spate. Frate, astăzi avem nevoie de nişte predicatori de modă veche care vor numi negrul negru şi albul alb, cum a făcut Ioan Botezătorul. Când a ieşit din pustia Iudeii, el nu era îmbrăcat foarte bine. El avea o bucată de piele de oaie în jurul său, cu un brâu de lână de cămilă înfăşurat în jurul său, şi el a ieşit predicând pocăinţa. Şi când Irod l-a luat pe fratele său, soţia lui Filip, şi a venit chiar acolo la adunare, îmi pot imagina diaconul zicând: „Să nu predici despre căsătorie şi divorţ în seara aceasta, deoarece printre noi se află un om mare în această seară. Să nu faci aşa ceva.”

Şi vă puteţi imagina un om primind Duhul Sfânt în pântecele mamei sale ţinând de orice era păcat. Ioan Botezătorul a primit Duhul Sfânt cu trei luni înainte să fie născut. El era mort în pântecele mamei sale, dar la vorbirea Numelui lui Isus, el a sărit şi s-a smucit în pântecul mamei. Va puteţi imagina un om care a primit Duhul botezului cu Duhul Sfânt cu trei luni înainte să se nască, făcând un compromis cu lucrurile lumii? A mers direct acolo şi şi-a îndreptat degetul către el spunând: „Nu este legal pentru tine să o ai.” Aceasta este felul... L-a costat capul, dar el este în glorie în această seară printre cei răscumpăraţi din lumea cealaltă. Amin. Asta nu este popular, dar este adevărul. Amin. Observaţi.

Nu vă speriaţi când zic: „Amin.” Înseamnă „Aşa să fie.” Aşa este. Acum, ştiu că devin puţin emoţionat din când în când. Credeţi că sunt emoţionat, dar nu sunt; ştiu unde mă aflu. Ştiu exact despre ce... ?... ştiu despre ce vorbesc. Ştiu despre Cine vorbesc, Domnul Isus Cristos. Observaţi, cât de frumos.

Şi ei au început să murmure şi să se plângă, şi în cele din urmă au fost aduşi la Cades. Şi când au venit la Cades, acest scaun al judecaţii, judecată... Şi apoi întregul lucru era adunat împreună. Şi într-o zi glorioasă, şi cred că acea zi este la îndemână chiar acum, va fi o separare între cel drept şi cel nedrept. Şi cred că aş putea dovedi suficient prin autoritatea Scripturii că semnul fiarei şi Pecetea lui Dumnezeu a poporului lui Dumnezeu se va petrece în curând, şi chiar acum are loc. Semnul fiarei este semnul apostaziei. Semnul fiarei au fost aceia care au respins corectul; ei erau găuriţi în ureche ca să greşească tot restul zilelor lor. Aceia care au primit Pecetea lui Dumnezeu fiind botezul Duhului Sfânt. Efeseni 4:30 spune: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt cu care aţi fost pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre.” S-a ajuns într-un punct în care o persoană nu mai poate rămâne deloc mediocră. Aşa este.

-----
Provoc orice bărbat şi femeie în Numele lui Isus Cristos să-L ia pe Dumnezeu pe Promisiunea Sa în seara aceasta, şi să vadă dacă este corectă sau greşită. Am văzut morţii înviaţi când doctorii renunţaseră, pronunţându-i morţi. Am văzut orbii văzând, deşi erau orbi total de ani şi ani. Am văzut surzii, şi orbii, şi şchiopii, şi invalizii sărind şi săltând şi lăudându-L pe Domnul. Am văzut prostituatele ieşind de pe străzi şi devenind doamne. Am văzut beţivii ieşind din sala de joc şi din locul născocirilor acestei lumi şi devenind gentelmeni şi sfinţi. Provoc orice om să producă altceva care va face aceasta. Am văzut oameni care erau la Alcoolicii Anonimi şi au încercat să fie vindecaţi; luând doze, luând de toate, şi toată psihologia din lume, şi cel mai bun psiholog care putea fi adus să le dea tratamentele, şi a eşuat. Am văzut aceiaşi oameni ridicaţi prin Sângele lui Isus Cristos şi făcuţi nişte sfinţi ai lui Dumnezeu şi nişte predicatori ai Evangheliei. Amin.

Citiţi contul integral în... La Cades-Barnea.

Descărcaţi (PDF Engleză)...
Speak to the rock and it shall give forth its waters.

Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare,

toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

toţi au mîncat aceeaş mîncare duhovnicească,

şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr'o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos.

1 Corinteni 10:1-4