Însemnul.

William Branham.

Citiţi contul integral în... Însemnul.

Exodul 12:12-13.
În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, DOMNUL. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.

Acum ce este, mai întâi, un însemn? [în engleză „Token.” - Trans.] Acesta este un Cuvânt care este de obicei folosit între noi oamenii care vorbim engleza, mai ales aici în America. Un însemn este un... într-adevăr, dicţionarul spune că un însemn este un semn, este semnul unui tarif, preţ plătit, vedeţi; că tariful, sau un preţ, un preţ cerut care a fost plătit.
Ca un tarif pe o cale ferată sau un tarif pe o linie de autobuz. Tu mergi înăuntru şi cumperi al tău tarif, şi ei îţi dă ţie un bilet, şi acel bilet nu poate fi folosit pentru nimic altceva ci numai la acea linie de cale ferată. Şi acesta este un însemn, la compania de cale ferată, că tu ţi-ai plătit tariful tău. Acesta este un însemn, şi tu nu-l poţi folosi pentru nimic altceva. Acesta nu este valabil pe vreo altă linie. Acesta este valabil numai pentru linia aceea, şi acesta este un însemn.

Acum aici jos, acela despre care vorbim noi, unde noi începem, este Dumnezeu spunând lui Israel: „Sângele mielului este un însemn pentru tine.” Mielul lui Israel, ucis, a fost însemnul cerut de Iehova. Acesta trebuie să fie sângele. Dumnezeu a făcut un însemn şi i l-a dat lui Israel, şi nici un alt însemn nu va lucra, vedeţi, acesta nu poate fi recunoscut.

Pentru lume, Aceasta este o mulţime de nebunie. Dar, lui Dumnezeu, Aceasta este singura cale. Singurul lucru pe care El îl cere este acel însemn. Acesta trebuie să fie acolo, şi tu nu poţi să ai însemnul până când nu este plătit tariful, atunci tu eşti un posesor al însemnului care îţi dă ţie privilegiul de liberă trecere. „Eu voi vedea Sângele, Eu voi trece peste tine.” Ce timp, că, ce privilegiu, să ştii că tu porţi, înlăuntrul tău. Permisul. „Când Eu văd Sângele, Eu voi trece peste tine.” Acesta este singurul lucru pe care El îl recunoaşte. Nu este nimic altceva care poate să ia locul Acestuia; nici înlocuitor, nici denominaţiune, nici nimic altceva. Se cere Acela. Dumnezeu a zis: „Numai pe Acela îl voi vedea Eu.”
Nu contează cât de neprihăniţi au fost ei, cât de buni au fost ei, cât de multă educaţie aveau ei, cum se îmbrăcau, însemnul era singurul lucru. „Când Eu văd Însemnul, Eu voi trece peste tine.” Sângele era un însemn că cerinţa lui Iehova a fost împlinită, că aceasta a fost făcută. Sângele a stat ca însemn. Sângele era însemnul. Înţelegeţi? Viaţa care...

Dumnezeu a zis că: „În ziua în care vei mânca din el, în ziua aceea vei muri.” Şi acolo era o viaţă de substituire luată pentru viaţa credinciosului. Dumnezeu, în milă, a acceptat un înlocuitor pentru viaţa persoanei întinate. Când copilul Lui s-a întinat pe sine cu păcat, prin a nu crede Cuvântul, atunci Dumnezeu, bogat în milă, a făcut un înlocuitor; şi, acela era, că ceva trebuia să moară în locul acestuia. Nimic altceva nu o putea face.

Aceasta este de ce merele şi piersicile lui Cain, şi aşa mai departe, nu a făcut-o. Aceasta trebuia să fie o viaţă care avea sânge în ea, şi viaţa era dusă de la jertfă, şi acum sângele a fost un însemn că porunca lui Dumnezeu s-a săvârşit. Acum, ce a cerut Dumnezeu? Viaţa; şi sângele a arătat că acolo trebuia să fie o viaţă dusă. Astfel sângele a fost un însemn că viaţa a fost dată, că ceva a murit, cerinţa lui Dumnezeu; că o viaţă a fost dată, şi sângele a fost vărsat. Şi sângele a stat ca însemn, că viaţa a fost dusă. Viaţa animalului de care a vorbit Dumnezeu ca să fie luată, a fost sângele care stătea ca însemn, înţelegeţi?

Închinătorul credincios a fost identificat cu jertfa lui, prin însemn. Eu nu doresc să stau prea mult asupra acestor citate, dar, la care ai putea să iei serviciul întreg la una din ele, însă eu vreau să mă opresc aici un moment ca să exprim aceea. Credinciosul trebuia să fie identificat cu jertfa lui. Înţelegeţi? Dacă aceasta este doar o jertfă şi este făcută acolo afară pe undeva, el a dat-o; dar el trebuia să fie identificat în ea. Sincer, el trebuia să-şi pună mâinile pe ea, întâi, să se identifice pe sine cu jertfa. Şi atunci sângele a fost pus unde el putea să stea sub sânge. Sângele trebuie să fie peste el. Şi acela era un însemn că el s-a identificat pe sine, vinovat, şi a dovedit că un înlocuitor nevinovat i-a luat locul lui.

Ce tablou frumos! Oh, un răscumpărat! Vedeţi, dreptatea a fost făcută, şi cerinţa de dreptate Sfântă a lui Dumnezeu a fost făcută. Şi Dumnezeu a zis: „Acum Eu voi cere viaţa ta,” şi atunci când viaţa a păcătuit. Atunci un înlocuitor nevinovat a luat locul acestuia. Şi acesta era un animal cu sânge; nu mere, piersici. Aceasta s-ar cuveni ca absolut să facă aşa de simplă sămânţa şarpelui pentru fiecare, că acesta era sânge. Şi acest sânge, care nu putea să iese din fructe, a ieşit dintr-un înlocuitor nevinovat. Şi viaţa s-a dus afară, de asemenea, în locul lui, şi sângele a fost un simbol că animalul a murit şi sângele a fost dus afară.

Şi închinătorul aplicând sângele peste sine, a arătat că el a fost identificat în răscumpărare, pentru că el s-a identificat pe sine cu... la jertfă, s-a conectat pe sine la jertfă, şi sângele a stat ca însemn. Ce minunat! Ce tablou este acesta! Acesta este un model desăvârşit al lui Cristos, chiar exact, credinciosul stând astăzi sub Sângele vărsat, identificat cu Jertfa. Tot atât de perfect cât poate să fie! Şi cum Cristos, ne fiind un animal... Voi vedeţi, animalul a murit, dar acesta a fost...
Cel mai nevinovat lucru pe care-l avem noi, eu presupun, ar fi, animalul, mielul. Când Dumnezeu a vrut să identifice pe Isus Cristos, El l-a identificat pe El ca un Miel. Şi când El a vrut să se identifice pe Sine, El s-a identificat pe Sine ca o pasăre, un Porumbel. Iar un porumbel este cel mai nevinovat şi curat din toată viaţa păsărilor, şi mielul este cel mai nevinovat şi pur din toată viaţa animalelor. Astfel voi vedeţi când...

Isus a fost botezat de Ioan, şi Biblia a spus: „Şi el a văzut Duhul lui Dumnezeu, ca un porumbel, coborându-se peste El.” De aceea dacă acesta ar fi fost un... Dacă acesta ar fi fost un lup, sau acesta ar fi fost orice alt animal, natura porumbelului nu putea să se îmbine cu natura lupului, nici nu ar fi putut natura porumbelului să se îmbine cu orice alt animal decât mielul. Şi acele două naturi au venit împreună, atunci ele au putut să fie de acord una cu alta.

Acum vedeţi voi predestinarea? Acesta era un miel când el a venit acolo. Înţelegeţi? Înţelegeţi? Acesta era un miel când el a fost adus. Acesta era un miel. El era născut un miel. El a fost crescut, un miel. Înţelegeţi?
Şi, de aceea, acela este singurul fel al unui Duh adevărat care poate primi Cuvântul, care poate primi pe Cristos. Restul dintre ei vor încerca, ei au încercat să-l primească pe Acesta, şi au pus Duhul lui Dumnezeu peste un lup, înţelegeţi, supărat, rău, mârşav. Acesta nu va sta acolo. Duhul Sfânt zboară imediat. Aceasta nu o va face.

Ce ar fi dacă acel Porumbel a venit jos, şi, în loc ca Acesta să fie un Miel, acolo ar fi fost vreun alt animal? Acesta şi-ar fi luat repede zborul Lui şi ar fi plecat înapoi. Înţelegeţi? Dar când El a găsit natura aceea în care El a putut să se îmbine. Acesta doar a devenit Unul.
Şi atunci Porumbelul a condus Mielul, şi, observaţi. Acesta a condus Mielul la măcelărie. Acum, Mielul a fost supus Porumbelului. Înţelegeţi? Nu contează unde l-a condus Acesta pe El, El vroia să meargă.

Eu mă întreb, astăzi, când Dumnezeu ne conduce la o viaţă de predare completă şi de serviciu pentru El, eu mă întreb dacă duhurile noastre atunci nu se răzvrătesc uneori, cumva arătând că, ne întrebăm dacă suntem miei? Înţelegeţi? Înţelegeţi? Un miel este supus.
Un miel este de sine-jertfitor. El nu ia, nu pretinde ce-i al lui. Poţi să-l pui chiar jos şi să-i tunzi lâna de pe el. Aceea este singurul lucru pe care-l are. El niciodată nu spune nimic despre asta; doar sacrifică tot ce are. Acela este un miel. El dă totul la ai lui... dă fiecare lucru, pe sine şi tot ce este acesta.
Şi acesta este felul cum este un Creştin adevărat, dacă ei sunt... de sine-jertfitor ei înşişi, nepăsându-le nimic de această lume, ci dând tot ceea ce au lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

Şi acum acesta era Mielul desăvârşit, Cristos era. Şi atunci prin vărsarea acestui miel, mielul natural în Egipt, sângele a fost aplicat, şi, când acesta era, acesta a stat ca un însemn, atunci pentru ce ar sta Sângele acestui Miel? Vedeţi? Însemnul că noi suntem morţi faţă de noi înşine şi identificaţi cu Jertfa noastră. Vedeţi, atunci. Mielul şi Sângele şi persoana devin identificate împreună. Jertfa şi credinciosul. Vedeţi, voi sunteţi identificaţi în viaţa voastră, prin Jertfa voastră. Aceea te face ceea ce eşti tu.

Atunci sângele a fost un însemn, sau o identificare. Sângele a identificat că închinătorul a ucis mielul, şi a acceptat mielul, şi a aplicat însemnul pentru sine însuşi, că lui nu i-a fost ruşine. Lui nu i-a păsat cine l-a văzut. El a vrut ca fiecare să-l vadă, şi acesta a fost plasat într-o astfel de poziţie ca fiecare care trecea pe acolo putea să vadă acel însemn.
Vedeţi, mulţi oameni vor să fie Creştini, şi lor le place să o facă secret aşa ca nimeni să nu ştie că ei erau Creştini. Sau, asociaţii cu care ei umblă prin prejur, unii dintre ei se gândesc: „Păi, acum, uită-te, eu vreau să fiu Creştin, dar eu nu vreau ca Cutare-şi-cutare. Să ştie despre asta.” Vedeţi? Păi, acum, voi vedeţi, aceea nu este Creştinism.
Creştinismul trebuie să-şi expună însemnul ei, vedeţi, public, în viaţa publică, la birou, pe stradă, când necazul este în jur, orice, în biserică, şi pretutindeni. Sângele este însemnul, şi însemnul trebuie să fie aplicat, vedeţi, sau (aceasta nu este) chiar legământul nu este în efect.

Sângele a fost un Însemn, sau o legitimaţie, legitimând că această persoană a fost răscumpărată. Acum, ei bine, observaţi, ei aveau, ei au fost răscumpăraţi înainte ca acolo să se fi întâmplat ceva. Prin credinţă ei au aplicat sângele. Vedeţi, înainte ca să se fi întâmplat de fapt, sângele a fost aplicat prin credinţă, crezând că aceasta urma să se întâmple. Înţelegeţi? Înainte ca mânia lui Dumnezeu să treacă prin ţară, sângele trebuia să fie aplicat, întâi. Aceasta era prea târziu după ce mânia deja a căzut.
Acum noi avem o lecţie acolo care noi am putea într-adevăr, poate să o aducem în gândul vostru, doar un moment. Priviţi, înainte, să se întâmple, că vine un timp când tu nu vei fi în stare să mai ai vreun Sânge aplicat.

Mielul a fost ucis în timpul serii, după ce a fost menţinut pentru patrusprezece zile. Şi atunci mielul a fost ucis şi sângele a fost aplicat în timpul serii. Voi o pricepeţi? Însemnul nu a venit în existenţă până la timpul serii.

Şi acesta este timpul de seară din epoca în care trăim noi. Acesta este timpul de seară pentru Biserică. Acesta este timpul de seară pentru mine. Acesta este timpul de seară a Mesajului meu. Eu mor. Eu mă duc. Eu mă mut afară, în timpul de seară al Evangheliei. Şi noi am venit sus prin justificare, şi aşa mai departe, dar acesta este timpul în care însemnul trebuie să fie aplicat. Eu v-am spus vouă duminica trecută că eu am avut ceva despre care eu vreau să vorbesc cu voi; asta este. Timpul care când tu nu te poţi juca cu Acesta. Acesta trebuie să fie făcut. Dacă aceasta va fi să se facă vreodată, aceasta trebuie să se facă acum. Deoarece, noi putem vedea că mânia cam este gata să treacă prin ţară, şi totul ce nu este sub acel însemn va pieri. Sângele, te-a identificat.

Citiţi contul integral în... Însemnul.

El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.

1 Ioan 2:2